„Cea mai mare artă a diavolului este aceea de a ne convinge că el nu există.”(Charles Baudelaire)
Diavolul își face simțită din ce în ce mai mult prezența în lumea de astăzi. Paradoxal, cu cât se vorbește mai puțin despre el, cu atât pare a fi mai prezent. Trăim într-o lume în care doar ceea ce se vede, doar ceea ce este tangibil și demonstrat științific este vrednic de crezare; mintea umană își dă sentința „Adevărat!” doar pentru ceea ce ochiul a văzut în prealabil și mintea a înțeles. Ceea ce este și mai interesant este faptul că dăm crezare prezentării unor evenimente și chiar împărtășim unele concepții sau unele teorii pe care așa-numitele personalități mondene și moderne ni le prezintă la televizor sau pe internet, dar întâmpinăm mari dificultăți în a crede ceea ce Biblia și Dumnezeu ne spune și ne prezintă ca adevărat.
„Venim în brațele oamenilor;
ne ducem în brațele oamenilor.”
(Proverb african)
Ființa umană a fost întotdeauna preocupată de problema vieții și a morții, indiferent dacă aceasta a fost abordată de omul simplu, strâns legat de natură și influențat de numeroase superstiții, sau de omul de știință, filozof sau scriitor. Printre izvoarele filozofiei se numără și aceste întrebări existențiale pe care orice om și le pune, mai devreme sau mai târziu: „Care este sensul vieții?”, „De ce trebuie să murim?”, „Ce se întâmplă după moarte?” sau „De unde vine moartea?”. Concepția despre moarte este foarte importantă în viața fiecăruia dintre noi, deoarece determină modul în care vom trăi această viață și cum ne vom îndrepta spre inevitabilul sfârșit.
Sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi „Vasile Grigorie și Ioan” în fiecare an este prilej de bucurie pentru seminariștii greco-catolici orădeni, aceasta fiind sărbătoarea de hram a Seminarului. În data de 29 ianuarie în capela Seminarului, Preasfinția Sa Virgil Bercea, împreună cu formatorii și alți preoți invitați, a celebrat Sfânta Liturghie la care, alături de seminariști, elevi și studenți, a participat și personalul auxiliar al Seminarului, de la domnii portari până la doamnele bucătărese.
Porțile cerului s-au deschis pentru a face loc sufletului Doamnei Maria Vătămănelu, mama Părintelui Vicar General, Mihai Vătămănelu. Ea s-a stins din viață la data de 10 ianuarie 2018. Maria Vătămănelu s-a născut în anul 1942, în localitatea Tămășeni, județul Neamț. A fost mama a 10 copii, pe care i-a crescut cu iubire, credință și dăruire, dedicându-le lor întreaga sa viața.
Am fost creați pe acest pământ ca să fim fericiți. Nu suntem rodul unui hazard impersonal, nu suntem ființe apărute întâmplător și care nu găsesc sensul existenței în acest imens univers. Suntem persoane unice și irepetabile, create cu un scop. Spre deosebire de celelalte vietăți de pe pământ, noi, oamenii, suntem unica făptură cuvântătoare (celelalte vietăți se opresc la limita instinctului, reflexului și, eventual, dresării, dar nu posedă cuvântul). Fiecare dintre noi este un microcosmos personal și unic, programat pentru fericire - la nici unul dintre cele aproximativ șapte miliarde de oameni nu se mai repetă amprenta degetelor, ba nici chiar retina ochilor sau timbrul vocii - și nu există om care să nu caute fericirea. Întrebarea esențială este: noi oare în ce sau în cine ne găsim fericirea? Ce ar trebui să se întâmple în viața noastră ca să putem spune că suntem fericiți? Care ar fi elementul indispensabil fără de care viața noastră nu ar mai avea sens? De unde ne extragem noi doza de fericire?
Am fost creați pe acest pământ ca să fim fericiți. Nu suntem rodul unui hazard impersonal, nu suntem ființe apărute întâmplător și care nu găsesc sensul existenței în acest imens univers. Suntem persoane unice și irepetabile, create cu un scop. Spre deosebire de celelalte vietăți de pe pământ, noi, oamenii, suntem unica făptură cuvântătoare (celelalte vietăți se opresc la limita instinctului, reflexului și, eventual, dresării, dar nu posedă cuvântul). Fiecare dintre noi este un microcosmos personal și unic, programat pentru fericire - la nici unul dintre cele aproximativ șapte miliarde de oameni nu se mai repetă amprenta degetelor, ba nici chiar retina ochilor sau timbrul vocii - și nu există om care să nu caute fericirea. Întrebarea esențială este: noi oare în ce sau în cine ne găsim fericirea? Ce ar trebui să se întâmple în viața noastră ca să putem spune că suntem fericiți? Care ar fi elementul indispensabil fără de care viața noastră nu ar mai avea sens? De unde ne extragem noi doza de fericire?
În data de 6 ianuarie 2017, în Catedrala Sf. Nicolae din Oradea se da citire decretului 1442/28.11.2016 prin care PS Virgil Bercea, episcopul eparhial de Oradea Mare, proclama un AN JUBILIAR pentru Seminarul Sfinții Vasile, Grigore și Ioan, Oradea, la aniversarea celor 225 de ani de existență a instituției orădene de formare a preoților.
În pragul sărbătorilor de Crăciun, seminariștii greco-catolici din Oradea împreună cu formatorii lor s-au aflat în data de 17 decembrie 2017, în mijlocul credincioșilor din Parohia „Adormirea Maicii Domnului” Chișinău de Criș. La sosire, aceștia au fost întâmpinați și primiți cu căldură de părintele Florin Orza, parohul locului. Programul a început cu Sfânta Liturghie celebrată de Părintele Rector Anton Cioba împreună cu părintele paroh și Părintele Ioan Borșa. Aceasta a fost animată de corul Seminarului condus de Maestrul Radu Mureșan.
Teritoriul Republicii Coasta de Fildeș a fost multă vreme nedescoperit de europeni din cauza faptului că țărmul era greu accesibil vaselor. Interiorul era ocupat de pădurea tropicală deasă și era destul de slab populat. Abia spre sfârșitul secolului al XV-lea, respectiv dupa 1475, își fac apariția negustorii portughezi. După prăbușirea imperiilor Mali și Songhai mai multe triburi se stabilesc aici și fondează centre comerciale importante. În 1637 sosesc primii misionari francezi și din 1840 Franța a instituit monopolul asupra comerțului cu sclavi. În 1893 Coasta de Fildeș devine colonie franceză iar în 1934 orașul Abidjan este declarat capitala statului. Totuși, încreștinarea reală a început undeva prin anii 1900, când misionarii francezi au venit în număr mai mare și au reușit formarea unor comunități în sudul țării.
