Articole

În seara zilei de joi, 28 octombrie 2021, a avut loc la Catedrala Greco-Catolică ,,Sfântul Nicolae” din Oradea comemorarea arestării Episcopilor greco-catolici martiri, beatificați de Sfântul Părinte Papa Francisc la Blaj, în 2 iunie 2019. Evenimentul supranumit și ,,Noaptea arestărilor”, care are loc în fiecare an, dorește să trezească în inimile credincioșilor amintirea dureroasă a tuturor întâmplărilor petrecute în faza incipientă și imediat următoare a instaurării regimului ateu comunist în România.

În fiecare an, în apropierea zilei de 28 octombrie, Biserica noastră se pregătește cu emoție de comemorarea evenimentelor din 27/29 octombrie 1948, când episcopii noștri au fost arestați, moment în care a început Calvarul Bisericii Greco-Catolice din România.

Acum sunt Fericiți și meritul lor a fost recunoscut de către Biserică. Au fost ridicați la cinstea Altarelor de către însuși Suveranul Pontif, Papa de la Roma, cel pentru care episcopii noștri și-au dat viața. Au acceptat martiriul pentru Domnul și pentru comuniunea cu Papa de la Roma, iar gestul Papei Francisc, de a veni la Blaj în 2 iunie 2019 pentru a-i ridica la cinstea Altarelor, constituie pentru noi toți un semn clar al aprecierii și al răsplătirii eforturilor făcute de către ei.

Rugăciunea rămâne cea mai puternică armă care este la îndemâna omului, chiar dacă lumea de azi investește tot mai mult în armele nucleare și nu numai, cu dorința de a cuceri și de a poseda cât mai mult. Cea mai puternică “armă” a fost în mâna copiilor în cursul zilei de 18 octombrie 2021.

Prin Decretul nr. 741/27.VIII.2021, după rânduiala Sfinților Apostoli, conform Codului Canoanelor Bisericilor Orientale și a Conciliilor Provinciale, Părintele Florin Mircea Bode a fost numit de către PS Virgil Bercea, Episcop de Oradea, Administrator Parohial, încredințându-i-se păstorirea sufletelor și grija față de enoriașii Parohiei Olosig Oradea (Biserica Seminarului) cu Hramul Sf. Gheorghe.

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului este atestată documentar în secolul al IV-lea, dar a primit o importanţă deosebită abia în secolul al VI-lea. Începând din această perioadă, în liturgia bizantină au fost introduse diferite imnuri. Sărbătoarea îşi are fundamentul în Evanghelia Sfântului Luca care relatează evenimentul prezentării la Templu a lui Isus pentru a fi consacrat Domnului la patruzeci de zile de la naşterea Sa: “Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, l-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-l pună înaintea Domnului. Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului(...). Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Spiritul Sfânt era asupra lui. Şi lui i se vestise de către Spiritul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Cristosul Domnului (...)  El l-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu (Lc 2,22-28)”.

Am văzut în prima parte a articolului cum astăzi omul nu mai vrea să-și accepte limitele, nu vrea să mai audă că există anumite linii de care nu poate trece și nu înțelege la ce riscuri se expune atunci când vrea să controleze întregul univers. Spuneam că una dintre soluțiile promovate de oamenii de știință pentru a trăi veșnic este transferul persoanei și implicit al corpului ei fizic într-o lume digitală. De ce să te îngrozească moartea dacă acolo poți trăi veșnic? Poate părea de domeniul SF-ului dar, spun ei, acesta este viitorul fiecăruia dintre noi; acestea sunt noile noastre alegeri de neimaginat. Gândește-te bine: având șansa, ți-ai încărca creierul într-un computer?

Sâmbătă, 02 februarie 2019, cu ocazia sărbătorii Întâmpinării Domnului a avut loc la Sanctuarul Eparhial Greco-Catolic „Adormirea Maicii Domnului” din Oradea, Ziua Persoanelor Consacrate. Sfânta Liturghie a fost celebrată de PS László Böcskei împreună cu un sobor de preoți. În cadrul predicii PS László Böcskei a făcut o comparație între sărbătoarea Întâmpinării Domnului și Ziua persoanelor consacrate punând accentul pe importanța consacrării și implicit dăruirii vieții lui Hristos.

Unele dintre cele mai frecvente întrebări care îl frământă azi pe omul tehnologizat sunt cele legate de viitor: Oare cum va arăta Pământul în viitorul îndepărtat? Dacă tehnologia evoluează în același ritm, cum va arăta omul peste mii de ani? Vom înlocui oare această realitate cu una virtuală?  Ce se va întâmpla cu omul în cazul în care știința și tehnologia ne-ar putea lua umanitatea în următorele milioane de ani? Sunt întrebări care, deși acum câțiva ani erau considerate de domeniul SF-ului, astăzi par de o actualitate imediată. V-ați întrebat vreodată cum văd oamenii de știință viitorul omenirii și al umanului? Dacă da, atunci voi încerca să vă aduc în fața ochilor câteva teorii.

Nu știu încotro se îndreaptă umanitatea dar pot spune că direcția nu este una bună: unii mor de foame iar alții nu mai știu ce să facă cu banii, bolnavii suferă din lipsa de medicamente în timp ce, numai în România, se investesc anual mai mult de 70 de milioane de euro în chirurgia plastică; distrugerea intenționată a unui ou de vultur în SUA se pedepsește cu zece ani de închisoare și o amendă de 250.000 de dolari, în timp ce, dacă faci un avort nu pățești nimic; părinții sunt obligați să le asigure copiilor toate cele necesare unui trai decent dar nu au dreptul să intervină în educația lor, să le transmită valorile proprii sau să le impună niște limite în ceea ce privește comportamentul… și am putea continua mult cu aceste paradoxuri ale societății moderne.