Nu știu dacă ați călătorit vreodată cu un avion de cursă lungă, dar dacă ați fost, știți bine că de-a lungul unui zbor care durează minim cinci-șase ore, ai două opțiuni: fie dormi și ratezi toate peisajele și toate felurile de mâncare și băutură incluse, fie aștepți treaz și curios stewarzii care, din când în când, te „deranjează” fie cu un pahar de vin, cola sau apă, fie cu o prăjitură, o friptură sau o înghețată. Eu am ales a doua variantă! În timp ce mă ospătam, cu un ochi atent să nu fac mizerie iar cu celălalt pe geam, mă gândeam la ce voi mânca după ce ajung, cum mi se va obișnui stomacul cu această schimbare de bucătărie, câtă foame voi răbda și câte kilograme voi slăbi. Aceste gânduri mi-au fost pedepsite cu câteva kilograme în plus la întoarcere.
Mereu mi-am pus întrebarea de ce nu sunt oamenii egali din toate punctele de vedere? De ce trebuie să existe oameni foarte săraci și oameni foarte bogați? De ce uneori cei pe care îi considerăm săraci sunt mai mulțumiți decât miliardarii planetei? De ce 20% din cetățenii pământului trăiesc cu 80% din resursele naturale ale globului, pe când 80% din locuitorii aceluiași pământ trăiesc cu 20% din resurse? Sigur că majoritatea sunt întrebări retorice dar cu un puternic impact asupra sensibilității noastre sociale.
Când vorbim de Africa, celor mai mulți dintre noi ne vine în minte cuvântul „sărăcie”. Dar oare sunt ei chiar atât de săraci pe cât îi considerăm noi? Sau după cum spunea Mihai Eminescu: „sărac este cel ce se simte sărac, căruia îi trebuie neapărat mai mult decât are”...
Anul 2017 este bogat în aniversări! În Eparhia Greco-Catolică de Oradea avem două evenimente memorabile: sărbătorim 240 de ani de la fondarea Episcopiei și Jubileul celor 225 de ani de la înființarea Seminarului Teologic de la Oradea. Concomitent, întreaga Biserică Catolică este în sărbătoare, comemorând Centenarul aparițiilor de la Fatima, adică 100 de ani de când Maica Sfântă le-a apărut păstorașilor Lucia, Iacinta şi Francisc, în localitatea portugheză.
Pe parcursul acestui an am avut onoarea de a fi invitat la 11 nunți. Cu mare bucurie am participat la majoritatea dintre ele. Este o dovadă clară că tinerii din ziua de astăzi își păstrează cu tărie valorile, le trăiesc, iar acestea îi definesc.
Viaţa comunitară a seminariştilor orădeni a început duminică, 25 septembrie când, întreaga comunitate a trăit o experienţă deosebită de muncă, renovând şi reamenajând unele spaţii din seminar, implicit Capela „Sfinţii Trei Ierarhi”, dar şi unele momente spirituale şi de împărtăşire a experienţelor estive ale fiecăruia.
În luna martie 2015, cu aportul Centrului Misionar Diecezan Iași, Florin Bode, vicerectorul Seminarului Teologic al Eparhiei de Oradea, va pleca în Coasta de Fildeș pentru o experiență misionară de 4 luni de zile. Înainte de a porni la drum, ne-am gândit să-i adresăm câteva întrebări.
Mai înainte de a intra în subiectul meditației să-i mulțumim Mântuitorului nostru Isus Cristos care timp de trei ani i-a pregătit de Sfinții Apostoli pentru marea lor misiune, instruindu-i cu bunătate și răbdare. Să privim și să vedem în apostoli modelele noastre de imitat în viața de Seminar.
După o vacanță cu experiențe bogate din punct de vedere uman și spiritual pentru majoritatea membrilor comunității noastre, ne-am adunat la finalul lunii septembrie pentru a ne pregăti casa la propriu dar și la figurat pentru începerea unui nou an de experiențe ce urmează a fi trăite lângă Isus la școala Sa. Spun la propriu deoarece câteva zile au fost dedicate, așa cum este normal, curățeniei generale dar și unor lucrări de renovare în Seminarul nostru, iar la figurat deoarece am avut bucuria de a face trei zile de retragere spirituală la Vadu Crișului, experiență ce ne-a schimbat – într-un anume fel – pe fiecare dintre noi.
„Dragi preoți, să nu ne lăsăm prinși de grabă, ca și cum timpul dedicat lui Cristos, în rugăciune silențioasă, ar fi un timp pierdut. Din contră, tocmai acolo se nasc minunatele roade ale serviciului pastoral”
Papa Benedict al XVI-lea, Dragii mei preoți
