În pragul sărbătorilor de iarnă, un grup de opt seminariști ai Seminarului Teologic Greco-Catolic Sfinții Trei Ierarhi din Oradea în frunte cu părintele Rector, Anton Cioba, au avut privilegiul de a face un pelerinaj în diferite orașe din Europa. Acesta s-a desfășurat în perioada 25 decembrie 2018 – 8 ianuarie 2019. Scopul principal al acestei experiențe a fost acela de a stabili legături mai puternice în cadrul comunității, de a vizita și trăi pentru puțin timp în sânul altor parohii din afara țării, dar și acela de a face pentru prima dată ceva ce nu ai mai făcut niciodată.
Obiectivul principal al grupului a fost acela de a participa la Întâlnirea Europeană a tinerilor care a fost găzduită anul acesta la Madrid, întrunirea fiind organizată de către comunitatea călugărilor din Taizé, Franța.
Sărbătoarea Naşterii Domnului este prima sărbătoare împărătească cu dată fixă din anul liturgic bizantin. Ea celebrează naşterea cea după trup a Fiului lui Dumnezeu, având originea, se pare, în secolul al III-lea. Până pe la sfârşitul secolului al IV-lea, Sărbătoarea Naşterii Domnului, numită şi Crăciunul, a fost celebrată în aceeaşi dată cu sărbătoarea Botezului Domnului, în 6 ianuarie. A fost despărţită de Bobotează, pentru prima dată sărbătorindu-se în data de 25 decembrie în anul 375 în Antiohia şi în 379 în Constantinopol.
În cadrul celebrării Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii Arhierești celebrată în Biserica „Sfânta Maria” din Baia Mare de sărbătoarea Sfântului Nicolae, în data de 6 decembrie 2018, absolventul Seminarului Teologic Greco Catolic „Sfinții Vasile Grigore și Ioan” din Oradea, Vasile Petcaș a fost hirotonit diacon de către PS Vasile Bizău, episcopul Eparhiei de Maramureș.
Sărbătoarea Intrării în Templu a Maicii Domnului, celebrată în data de 21 noiembrie, se presupune că exista la Ierusalim din secolul al VI-lea, fiind introdusă şi la Constantinopol cu un secol mai târziu. În Apus, sărbătoarea a fost adoptată în timpul Papei Grigore al XI-lea, care a celebrat-o pentru prima oară la Avignon în 1374.
Fundamentul acestei sărbători se găseşte în textul apocrif al Protoevangheliei lui Iacob: «Când împlini doi ani, Ioachim îi zise Anei: ‚Iată, a venit timpul s-o ducem la Templul Domnului. Trebuie să ne ţinem cuvântul dat (...) Dar Ana răspunse: ‚Hai să mai aşteptăm un an, ca să nu plângă mititica după tatăl şi după mama ei’. ‚Să mai aşteptăm’, încuviinţă Ioachim. Când Maria împlini trei ani, Ioachim zise: „‚Chemaţi pe fiicele neîntinate ale evreilor. Fiecare să ţină în mână o făclie aprinsă pentru ca pruncul să nu tânjească după ce lasă în urmă, iar inima să nu-i fie răpită de vreun lucru străin de Templul Domnului’. Fecioarele merseră cu făclii în mâini până la Templul Domnului. Aici preotul o întâmpină pe Maria şi, sărutând-o, o binecuvântă zicând: ‚Domnul a preamărit pe veci numele tău (...) şi a aşezat-o pe a treia treaptă a Templului, iar Domul Dumnezeu a pogorât har asupra ei.’» (Protoevanghelia lui Iacob, VII,1-3, în EVANGHELII APOCRIFE, trad., Cristian Bădiliţă, Polirom, 2002, 49)
Se spune că cea mai bogată moștenire pe care părinții pot să o lase copiilor este copilăria fericită; aceasta va lumina zilele care vin, îi va păzi de ispite și îi va conduce spre Dumnezeu.
În cadrul numeroaselor vizite pastorale aflate în programul formativ, în perioada 2 - 4 noimebrie 2018, comunitatea Seminarului Teologic Greco-Catolic, Sfinții Trei Ierarhi: „Vasile, Grigore și Ioan” Oradea s-a aflat în localitatea Habic, județul Mureș, satul natal al Preasfinției Sale, Virgil Bercea și al Părintelui Rector Anton Cioba, cu scopul comemorării celor adormiți.
Sub egida Centenarului Marii Uniri și cu ocazia întrunirii Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, reunit la Blaj în sesiunea ordinară de toamnă în perioada 29-31 octombrie 2018, comunitatea Seminarului Teologic Greco-Catolic Sfinții Trei Ierarhi din Oradea s-a putut bucura de vizita Preasfințitului John Michael Botean, episcop al Eparhiei Greco-Catolice Române de Canton, Ohio, SUA, acesta din urmă fiind însoțit de Vicarul General al aceleași Eparhii, Părintele Iuliu Vasile Muntean.
În Predica sa din 19 mai 1991, în catedrala Micii Rome a Blajului, cardinalul Alexandru Todea spunea: „Noi nu am suferit pentru viața economică, nici pentru activitatea politică. Am suferit pentru CREDINȚĂ! Asta-i deosebirea față de toată suferința care a fost pe pământul acesta - și care a fost foarte multă! – suferința pentru credință și, mai ales, pentru Capul Bisericii! Am fost puși în situația: ori te lepezi de Roma Catolică, ori te așteaptă Siberia și toate închisorile! Și Blajul, în fruntea Bisericii Române Unite cu Roma, a răspuns prin glasul episcopului arhanghel Ionel Suciu: «Mai bine murim decât să trădăm! Astea-s convingerile noastre!»”, întocmai cunoscutei formulări a Cardinalului Iuliu Hossu: „Credința noastră este viața noastră”.
Luni, 29 octombrie, a avut loc la Catedrala Greco-Catolică „Sfântul Nicolae” din Oradea Seara de veghe și rugăciune în memoria Episcopilor greco-catolici martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma. Evenimentul, supranumit și „Noaptea arestărilor”, a dorit să trezească în inimile credincioșilor amintirea dureroasă a tuturor întâmplărilor petrecute în faza incipientă și imediat următoare instaurării regimului comunist în România.
În seara de 28 și ziua de 29 octombrie 1948, episcopi greco-catolici din România au fost arestați și duși la închisoare. Din aceste zile, Biserica Greco-Catolică din țara noastră își începea calvarul care urma să dureze o jumătate de secol.
Dumnezeu a binecuvântat jertfa bisericii noastre prin darul martiriului, nu doar a episcopilor morți în închisori (Ioan Suciu, Valeriu Traian Frenţiu, Alexandru Rusu, Iuliu Hossu, Vasile Aftenie, Ioan Bălan, Tit Liviu Chinezu) dar și a preoților și credincioșilor care și-au dat viața pentru credință.
Anul acesta se împlinesc 70 de ani de la acest eveniment. Dorim să-l comemorăm împreună, fapt pentru care vă așteptăm la Catedrala Sf. Nicolae din Oradea, luni 29 oct. 2018, începând cu ora 16.00.
Pentru românii de pretutindeni, 2018 este un an de sărbătoare, dar și un an în care îi omagiem pe cei care, acum 100 ani, au reușit să realizeze un vis aparent imposibil: unirea tuturor românilor. A fi uniți nu înseamnă a fi toți la fel, ci a defini și păstra un sanctuar sufletesc comun. O zonă care nu suferă negociere sau conflict: România. Asemenea unui arbore, fiecare ramură crește altfel, dar fiecare contribuie la soliditatea trunchiului comun.
