Home / Stiri

ŞTIRI

Simpozion Internaţional cu ocazia Jubileului Seminarului orădean

Sub patronajul Episcopiei Greco-catolice de Oradea şi organizat de Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, Departamentul Oradea al Facultăţii de Teologie Greco-catolică, în colaborare cu Seminarul Teologic Greco-catolic „Sfinţii Grigore, Vasile şi Ioan” din Oradea, cu sprijinul Primăriei Municipiului Oradea, în perioada 11 - 14 octombrie 2017, a avut loc Simpozionul Internaţional organizat sub egida Zilei Școlii Ardelene. Tematica simpozionului a avut anul acesta ca subiect tema „Educaţie şi cultură”, fiind în acest fel marcat şi evenimentul major al Seminarului Greco-Catolic „Sfinţii Grigore, Vasile şi Ioan” din Oradea, de aniversare a 225 de ani de la înfiinţare.

Simpozionul s-a dovedit şi anul acesta a fi de o înaltă ţinută academică, fiind susţinute conferinţe de către preoţi, profesori, cercetători, cadre didactice universitare din România (Oradea, Cluj, Blaj, Brașov, Târgu Mureș, Lugoj), precum şi din străinătate: Spania, Italia, Ucraina, Slovacia, Ungaria).

Manifestarea s-a deschis miercuri, 11 octombrie 2017, la orele 17.00, în Sala Mare a Primăriei Oradea, beneficiind de participarea Preasfinţiei Sale Virgil Bercea, Episcopul Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, a Eminenţei Sale Cardinalul Francesco Coccopalmerio, Preşedintele Consiliului pentru textele legislative de la Vatican, a Pr. Prof. Univ. Dr. Cristian Barta, decanul Facultăţii de Teologie Greco-Catolică de la Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, a domnului vice-primar al Oradei, Florin Birta, a Lect. Univ. Dr. Ionuţ Popescu, directorul Departamentului de Teologie Greco-Catolică din Oradea, a Pr. Ioan Alexandru Pop, de la Consiliul Pontifical pentru textele legislative de la Vatican. Au fost prezenţi de asemenea profesori și elevi de la Liceul Greco-Catolic „Iuliu Maniu” Oradea, seminariştii Seminarului Greco-Catolic orădean și alți numeroşi oaspeţi.

Lucrările au fost deschise prin conferinţa Eminenţei Sale cu titlul: „Educaţie şi drept”. Prezentăm în continuare un rezumat al intervenţiei: „Să ne lăsăm conduşi de reflecţia Fericitului Antonio Rosmini despre identitatea dreptului, care sintetizează ideea sa genială prin expresia extraordinară: „Persoana este dreptul existent/însuşi”.

Eminenţa Sa a construit textul conferinţei în jurul a ceea ce spunea Rosmini, faptul că Persoana şi dreptul sunt realităţi coincidente. Prin urmare, cunoaşterea persoanei înseamnă cunoaşterea dreptului. Pentru a cunoaşte persoana, şi deci dreptul, trebuie să cunoaştem în acelaşi timp 4 elemente: persoana, dreptul, obligaţia şi legea. Trebuie să le cunoaştem în succesiunea logică pentru simplul fapt că un element îl explică pe altul: persoana explică dreptul; persoana şi dreptul explică obligaţia; persoana, dreptul şi obligaţia explică legea. În continuare, au fost analizate cele patru elemente menţionate:

1. Persoana

Pentru a cunoaşte persoana şi pentru a cunoaşte, în dependenţă de aceasta, dreptul, obligaţia şi legea, este important să luăm în considerare persoana însăşi ca realitate unitară sau monolitică. De fapt, examinând persoana în structura sa lăuntrică, putem descoperi cu uşurinţă că aceasta are în ea însăşi multe realităţi personale, adică multe bunuri personale: să ne gândim de exemplu la bunul personal al vieţii fizice sau la bunul personal al bunei faime, în timp ce alte bunuri sunt în continuă achiziţie din partea persoanei (să ne gândim de exemplu la bunul alimentar, la bunul cunoaşterii ce provine din educaţie). Aceste bunuri personale compun sau formează persoana, atât în prezent cât şi în viitor, de aceea putem spune că bunurile oarecum sunt însăşi persoana.

2. În ce priveşte Dreptul, Eminenţa Sa notează relaţia existentă între constituţia persoanei şi conceptul despre drept: constituţia persoanei este cea care determină conceptul despre drept. Persoana are o dublă exigenţă, o dublă necesitate vitală, de a primi de la celelalte persoane prezente în aceeaşi comunitate respectul bunurilor în dotaţie şi de a primi de la anumite persoane acordarea, deci multiplicarea bunurilor în ulterioară achiziţie.

Dreptul este în mod precis dubla exigenţă, dubla necesitate vitală, de a primi respect pentru bunurile în dotaţie şi de a primi acordarea, deci multiplicarea bunurilor în ulterioară achiziţie.

Ca urmare, dreptul înţeles în acest sens este o condiţie a persoanei sau mai bine spus, este însăşi persoana care se găseşte în aceea condiţie, care are în ea însăşi exigenţa, adică necesitatea vitală de a primi respect pentru bunurile personale şi multiplicarea lor. De aici decurge exacta înţelegere şi justificarea convingătoare a sintezei lui Rosmini: dacă, de fapt, dreptul este o condiţie a persoanei sau este însăşi persoana ce se află în acea condiţie, ce are în sine acea condiţie, este evident că persoana se identifică cu acea condiţie, cu alte cuvinte se identifică cu exigenţa sa de a primi respect şi multiplicare, deci, se identifică cu dreptul său, este dreptul său, astfel încât persoana este dreptul însuşi.

3. Obligaţia

Din nou, mi se pare important să notez imediat relaţia ce există în mod necesar între persoană şi drept, de o parte, şi conceptul despre obligaţie, pe de altă parte. Se poate afirma că obligaţia în mod precis este dubla exigenţă de a respecta bunurile din dotare şi de a acorda bunurile ulterioare. Din acest motiv putem afirma cu convingere deplină că se poate înţelege obligaţia numai în legătură cu dreptul, numai plecând de la drept. Dreptul şi obligaţia sunt între ele într-o legătură esenţială, ce se poate explica în mod eficient prin această succesiune logică: mai întâi este dreptul, iar obligaţia vine după drept. În acest sens precis: dreptul determină obligaţia. Acest lucru se concretizează în ceea ce priveşte fie realitatea, fie intenţia.

În continuare sunt prezentate Legea, cu Legislatorul, condiţiile, obligaţiile pe care le incumbă, acceptarea obligaţiei, legăturile dintre drept şi obligaţie, despre acţiunile legislatorului pe de o parte, apoi Legea cu componentele ei şi legăturile dintre Lege şi Legislator.

„Putem afirma că legea se identifică cu obligaţia. În realitate orice lege, chiar şi cea mai complexă, cuprinde în cele din urmă o obligaţie şi s-ar putea sintetiza în obligaţia cuprinsă în ea. De aceea, a spune lege sau obligaţie cuprinsă în lege este acelaşi lucru, astfel încât în prima expresie apare brahilogia celei de a doua expresie. De aici rezultă că semnificaţia şi valoarea obligaţiei determină în mod direct semnificaţia şi valoarea legii ce conţine în mod concret acea obligaţie”, concluzia fiind: „La fel şi legea trebuie considerată un răspuns la un drept, un răspuns din iubire. Spus a contrariis: dacă o lege - cum se poate întâmpla, din păcate - nu ar conţine o obligaţie cu caracteristicile menţionate, nu ar fi lege”.

Prima zi a Simpozionului s-a încheiat cu binecuvântarea Preasfinţiei Sale Virgil Bercea, care a îndemnat, aşa cum face de fiecare dată, cu dragoste paternă pe tinerii elevi şi seminarişti să urmeze cu vrednicie pe Mântuitorul Isus Christos şi să facă tot ceea ce le stă în putinţă, cât mai bine, de a se arăta ca vrednici şi adevăraţi creştini şi ucenici ai Învăţătorului.

În zilele următoare, mai bine de patruzeci de invitaţi au conferenţiat pe tema educaţiei şi culturii, abordând tema prin diferite unghiuri şi din perspective diferite. Se cere a fi remarcat faptul că informaţiile şi ideile au fost prezentate alternativ, unghiurile alternând de la teologie la filosofie, de la istorie la diplomaţie, de la educaţia în sine ca ştiinţă la administraţie, de la social la cultural, de la sociologic la psihologic, această alternanţă stârnind atât interesul publicului participant, cât şi polemici, dând manifestării un plus de vitalitate şi un ritm vivace.

Astfel, dăm ca exemplu câteva conferinţe alese în mod aleator, deoarece ar fi imposibilă practic prezentarea tuturor într-un spaţiu de câteva rânduri. Oricum, în următoarea perioadă se va edita un volum în care vor fi redate toate conferinţele prezentate în simpozion.

Aşadar, prima conferinţă prezentată a fost „Volver a la razon para hablar de Dios” („Înapoi la motivul de a vorbi despre Dumnezeu”), susţinută de Pr. Dr. Andrés Martínez Esteban, de la Universidad Ecclesiastica San Damasso, Madrid, Profesor și director Arhiepiscopal - șef de studii și director spiritual, director al Hispania Sacra. Domnia Sa s-a referit în prezentare la apostazia zilelor noastre, la relativismul ca unica atitudine a oamenilor, la dictatura relativismului, la epoca post-adevăr, la pierderea conştiinţei transcendente, la primarea materialului. Comunismul l-a aruncat pe Dumnezeu din sufletul oamenilor, iar acum oamenii sunt cei care îl aruncă pe Dumnezeu; oamenii sunt judecaţi după ce au şi nu după ce sunt; omul este o fiinţă în căutare de sens; materialismul şi agnosticismul nu sunt reacţii naturale; raţiunea şi credinţa nu sunt antagonice. Toate acestea au fost idei pe care Părintele Esteban le-a abordat şi le-a dezvoltat, punându-le laolaltă într-o manieră unică, proaspătă şi convingătoare. Ultima idee, ca şi concluzie, a fost aceea că avem nevoie azi ca Credinţa şi Raţiunea să se reîntâlnească.

Părintele Alexandru Buzalic a prezentat conferinţa „Şcoala teologică greco-catolică: realizări şi perspective”. Domnia Sa a prezentat momentul apariţiei teologiei greco-catolice ca fiind în spiritul Conciliului de la Florenţa (1438-1439), în spaţiul polono-lituanian, ucrainean, bielorus, slovac, maghiar şi românesc, după ratificarea unirilor dintre biserica romană şi diferitele biserici locale de rit greco-bizantin. Pe lângă dezvoltarea generală a catehismelor, literaturii polemice şi apoi a tratatelor de teologie publicate în limbile slave de după anul 1595, anul unirii de la Bretsk-Litovsk, literatura de specialitate din spaţiul românesc valorifică în plus ideea romanităţii poporului român ca argument în favoarea alinierii culturale la valorile lumii moderne occidentale. Teologia greco-catolică se remarcă şi prin paginile nescrise ale unei teologii a martiriului ca mărturie a unităţii Bisericii lui Christos, începând cu primele mişcări contestatare, paroxismul fiind atins în secolul al XX-lea. Şcoala teologică greco-catolică se afirmă ca o teologie a unităţii, o teologie ecumenică avant la lettre, o teologie ancorată în spiritualitatea şi liturgica greco-bizantină capabilă să se exprime critic şi să găsească complementaritatea definiţiilor şi terminologiei şcolilor răsăritene sau apusene.

O altă conferinţă, cu altă temă, a fost cea a Părintelui Călin-Daniel Paţulea „Educaţia astăzi, o aventură riscantă şi fascinantă”, în care au fost dezvoltate definiţiile educaţiei: educaţia şi instruirea sunt necesare persoanei umane, având ca scop principal desăvârşirea acesteia; urmăreşte în acelaşi timp să unifice dar şi să individualizeze, fiind instrumentul care va putea schimba atitudinea şi comportamentul persoanei umane. Este şi o acţiune continuă, mereu nouă, în cadrul căreia se regăseşte şi semnificaţia genuină a unei tradiţii vii care determină creşterea şi dezvoltarea comunităţii umane. De asemenea, este experienţa continuă privind redescoperirea a noi căi şi orientări cu scopul de a schimba şi transforma individul şi comunitatea, atât la nivel ecleziastic cât şi social. Educaţia este şi aventura redescoperirii vremurilor de har în vederea convertirii şi de a redobândi capacitatea de a asculta ceea ce Spiritul spune Bisericilor (cf. Ap. 2-3), de a redescoperi, în acelaşi timp, şi înţelepciunea educativă şi strălucirea relaţiei de formare dintre educator şi cel educat; recuperarea viziunii transcendentale privind persoana umană, nevoia sa de Dumnezeu, necesitatea ca proiectele noastre educative să fie în conformitate cu proiectul misterios al lui Dumnezeu, disponibilitatea ca acesta din urmă să fie mărturisit şi trăit în viaţa societăţii actuale.

Conferinţa care a încheiat Simpozionul a fost cea a Lect. Univ. Dr. Ionuț Mihai Popescu. „Postadevărul și educația”. Postadevărul, ales cuvântul anului 2016 de Dicționarele Oxford, se referă la situațiile în care opinia publică este influențată mai degrabă de emoțiile și convingerile indivizilor, decât de faptele ca atare. Situația descrisă este relevantă pentru politică și vânzări, dar este şi un simptom al problemelor educației. Spre deosebire de politică și vânzări, educația are cicluri lungi, de cel puțin o viață. Îi pregătește pe copiii și tinerii de azi pentru societatea de mâine, o lume cu totul diferită de cea de azi, de aceea are nevoie de stabilitatea unor repere comune mai multor generații. Un astfel de element a fost concepția generală despre lume și viață, înțelegerea de sine a omului și a relațiilor pe care le are cu natura și societatea, concepție care a fost de-la-sine-înțelesul formării mai multor generații. Viteza schimbărilor din lumea de azi este marea provocare pentru educație și nu de puține ori pare că ea însăși orbecăie în încercarea de a-i îndruma pe tineri. Credem că repere ale acestei îndrumări pot fi găsite în născânda concepție despre lume și viață a tinerilor și că o cercetare a sursei senzațiilor și a influenței aparatelor electronice pot schița această lume și prefigura strategii educaționale adecvate.

Astfel, atât prima conferinţă, cea a Eminenţei Sale Cardinalul Francesco Coccopalmerio, cât şi ultimele două, cele susţinute de Lect. Dr. Daniel Ţuplea, cât şi cea a Directorului Departamentului Facultăţii de Teologie Greco-Catolică din Oradea, Lect. Dr. Ionuţ Popescu,  au abordat tema Simpozionului prin prisma filosofică.

Un aspect tratat de conferenţiari cu deosebită grijă a fost acela al abordării unor teme legate de Aniversarea a 225 de ani de existenţă a Seminarului Greco-Catolic Sfinţii Vasile, Grigore şi Ioan, Oradea, prezentate fiind astfel subiecte legate de ceea ce ţine de Seminar, ca instituţie, principii de funcţionare, istorie, schimburi de informaţii despre seminare din alte ţări.

Astfel, Părintele Prof. Dr. Roberto Giraldo a împărtăşit auditorului din experienţa sa de mulţi ani ca seminarist şi apoi ca profesor, aducând în atenţie câteva idei deosebite. Pornind de la faptul că în anii ’70 studenţii acelei perioade doreau să distrugă toate regulile, se naşte ideea că educaţia ar trebui să fie bazată pe constituţia şi natura fiecăruia. Apoi, a ţine seama de sentimente, înseamnă a te acorda şi cu lumea în care trăim. Fragilitatea nu are de a face cu vârsta şi nu trebuie ascunsă; trebuie să fim conştienţi de limitele noastre, de propria noastră fragilitate. Fragilitatea este prima poartă pentru comunicare.

Doi istorici orădeni au prezentat conferinţe extrem de interesante despre istoricul Seminarului orădean: astfel, Dl. Dr. Tiberiu Ciorba de la Muzeul Tării Crișurilor, Oradea, a prezentat conferinţa intitulată Activitatea culturală a Bisericii Greco-catolice din Oradea – Instruirea tinerilor preoți români din sec. al XVIII-lea, iar Dl. Dr. Silviu Sana, de la Biblioteca Județeană Gheorghe Șincai, Oradea a prezentat conferinţa „Studenții teologi români în Seminarul romano-catolic din Oradea. Dispute privind susținerea materială a acestora în prima jumătate a secolului al XIX-lea”. Astfel, au fost prezentate în ambele conferinţe începuturile învăţământului greco-catolic din ţara noastră, motivele care au stat la baza acestui început, precum şi greutăţile prin care s-a trecut şi dificultăţile întâmpinate în acest proces la diferite niveluri.

Părintele István Ivancso, de la Istituto Teologico Superiore Greco-Cattolico di Nyíregyháza a prezentat conferinţa „L'insegnamento liturgico all'Istituto Teologico Superiore Greco-Cattolico di Nyíregyháza dagli inizi” („Începutul învățăturii liturgice la Institutul Teologic Superior din Nyíregyháza”), a cărei conţinut s-a constituit într-un schimb de informaţii deosebit de interesant, putându-se face astfel o comparaţie între învăţământul teologic din spaţiul nostru geografic şi cel vecin, maghiar.

 O altă sursă bogată, cu un conţinut incitant, a fost conferinţa „Contributo morale e culturale dei seminaristi del Seminario di Lviv nell'educazione” („Contribuția morală și culturală a seminariștilor din Seminarul Lviv în educație”), susţinută de Părintele Mykhaylo Plotsidem, de la Universitatea Catolică din Lviv, Ucraina.

Iar apoi conferinţa „I testi liturgici nell'insegnamento” (“Textele liturgice în predare”), susţinută de Pr. János Nyiran, de la Istituto Teologico Superiore Greco-Cattolico di Nyíregyháza a completat tabloul schimbului de informaţii dintre Seminariile Greco-Catolice din spaţii diferite, din culturi diferite, într-un mod fericit.

Conferinţa „La formazione permanente dei chierici. Alcune considerazioni canoniche” („Formarea permanentă a clericilor. Unele considerații canonice”), susţinută de Pr. Conf. Univ. Dr. William Bleizzifer, de la Universitatea Babeș – Bolyai, Cluj-Napoca, a întregit parcă tabloul formării viitorilor preoţi din Biserica Greco-Catolică Română.

 De remarcat a fost şi faptul că în zilele de joi şi vineri, au fost organizate, la încheierea lucrărilor fiecărei zile, lansări de carte. Astfel, joi, au fost lansate cărţile:

-  Cristian Sabău, Cercetarea lui „Isus istoric”: de la R. S. Reimarus la Joseph Ratzinger / Benedict al XVI-lea, prezentată de Pr. Conf. Univ. Dr. Alexandru Buzalic ;

-  Alexandru Buzalic, Crepusculul civilizațiilor. Metaanaliza spiritualității tranzițiilor culturale, prezentată de Lect. Dr. Ionuț Mihai Popescu.

Vineri, 13 octombrie a fost lansată cartea Părintelui Călin Daniel Paţulea „Povestea unei întâlniri”, recenzată de Pr. Conf. Univ. Dr. William Bleiziffer.

Simpozionul s-a încheiat sâmbătă, 14 octombrie, cu un prânz festiv.

Sper că informaţiile din materialul de faţă v-au stârnit interesul pentru a nu pierde ocazia de a achiziţiona volumul care va apărea în curând şi care va cuprinde conferinţele prezentate în ediţia de anul acesta a Simpozionului dedicat Şcolii Ardelene, organizat cu ocazia Jubileului aniversar al celor 225 de ani de la înființarea Seminarului Greco-Catolic orădean, precum şi participarea la ediţiile viitoare.

Viorel BĂDICEANU

Anul IV

Galerie media (70)

2017-10-14