Sărbătoarea Intrării în Templu a Maicii Domnului, celebrată în data de 21 noiembrie, se presupune că exista la Ierusalim din secolul al VI-lea, fiind introdusă şi la Constantinopol cu un secol mai târziu. În Apus, sărbătoarea a fost adoptată în timpul Papei Grigore al XI-lea, care a celebrat-o pentru prima oară la Avignon în 1374.
Fundamentul acestei sărbători se găseşte în textul apocrif al Protoevangheliei lui Iacob: «Când împlini doi ani, Ioachim îi zise Anei: ‚Iată, a venit timpul s-o ducem la Templul Domnului. Trebuie să ne ţinem cuvântul dat (...) Dar Ana răspunse: ‚Hai să mai aşteptăm un an, ca să nu plângă mititica după tatăl şi după mama ei’. ‚Să mai aşteptăm’, încuviinţă Ioachim. Când Maria împlini trei ani, Ioachim zise: „‚Chemaţi pe fiicele neîntinate ale evreilor. Fiecare să ţină în mână o făclie aprinsă pentru ca pruncul să nu tânjească după ce lasă în urmă, iar inima să nu-i fie răpită de vreun lucru străin de Templul Domnului’. Fecioarele merseră cu făclii în mâini până la Templul Domnului. Aici preotul o întâmpină pe Maria şi, sărutând-o, o binecuvântă zicând: ‚Domnul a preamărit pe veci numele tău (...) şi a aşezat-o pe a treia treaptă a Templului, iar Domul Dumnezeu a pogorât har asupra ei.’» (Protoevanghelia lui Iacob, VII,1-3, în EVANGHELII APOCRIFE, trad., Cristian Bădiliţă, Polirom, 2002, 49)
Părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana, şi-au împlinit promisiunea pe care o făcuseră lui Dumnezeu, aceea de a o închina Lui pe Maria. Chiar dacă la vârsta de doi ani era prea mică pentru a fi lăsată fără părinţi, la trei ani, Ioachim nu ezită, ci o duce la Templu, pentru ca nu cumva întârziind ei s-o dăruiască pe Maria Templului să vină preoţii să le-o ceară. Atunci nu ar mai fi vorba de o consacrare liber-consimţită, ci de simpla împlinire a unei porunci. La Templu Maria a fost întâmpinată de Marele preot Zaharia, care era soţul Elisabetei – mama lui Ioan Botezătorul. Conform imnologiei sărbătorii, Maria este dusă până în Sfânta Sfintelor: „în Sfânta Sfintelor, Sfânta şi cea fără de prihană, cu Spiritul Sfânt se aduce şi prin înger se hrăneşte” (Vecernia sărbătorii, Stih. glas 4) Acest lucru s-a întâmplat deoarece Zaharia, care reprezintă două slujiri - cea preoţească şi cea profetică, o lasă, întrezărind în ea Arca vie a legământului.
Chiar dacă această sărbătoare are fundament apocrif, se întrevede o semnificaţie spirituală profundă şi anume aceea a consacrării totale a Fecioarei Maria lui Dumnezeu, încă din copilărie. Ea se retrage la Templu pentru a se pregăti în ceea ce priveşte îndeplinirea sublimei sale misiuni de mijlocitoare a misterului mântuirii. Condacul Sărbătorii scoate în evidenţă predestinarea Fecioarei Maria de Născătoare a Cuvântului care s-a întrupat, numind-o „Biserica Mântuitorului” şi „Cortul cel ceresc”: «Preacurată Biserica Mântuitorului, cămara cea de mult preţ şi Fecioara, visteria cea sfinţită a măririi lui Dumnezeu, astăzi se aduce în casa Domnului, împreună aducând harul dumnezeiescului Spirit; pe care îngerii lui Dumnezeu o laudă: Aceasta este Cortul cel ceresc.»
Icoana sărbătorii prezintă evenimentul care se petrece în faţa uşilor Sfintei Sfinţilor, ilustrând pe Marele Preot Zaharia care o primeşte pe Maria cu braţele deschise, pe părinţii Preacuratei şi pe fecioarele despre care relatează textul apocrif. Preotul-proroc Zaharia este în partea stângă a icoanei. Este reprezentat ca un om bătrân, cu barba ascuţită, îmbrăcat cu veşminte preoţeşti, iar poziţia lui, puţin aplecat, cu mâinile întinse în faţă, arată primirea pe care o face Fecioarei Maria. Deşi are numai trei ani, în ciuda staturii mici, Fecioara Maria nu prezintă nici o caracteristică de copil. Ea apare ca persoană matură îmbrăcată în mantia albastră şi în maforionul roşu – simbol al maternităţii divine, stând în faţa lui Zaharia alături de părinţii ei şi de celelalte fecioare, având mâinile întinse spre Zaharia. În cealaltă ipostază ilustrată în partea superioară a icoanei, ea stă pe cea mai înaltă treaptă, în Sfânta Sfintelor, fiind reprezentat un Înger – Arhanghelul Gavriil, care o hrăneşte. Ideea hrănirii Fecioarei din mâna Îngerului apare în Protoevanghelia lui Iacob atunci când Maria, însărcinată fiind, nu are explicaţie plauzibilă pentru Iosif. Acesta îi reproşează: „De ce ai făcut asta când ştiai că eşti hărăzită lui Dumnezeu? Ai uitat de Domnul Dumnezeul tău? Tu, care ai primit mâncarea în Sfânta Sfintelor din palma unui înger, de ce ţi-ai întinat sufletul?” (Protoevanghelia lui Iacob, XIII, 2, în EVANGHELII APOCRIFE, 52). Acest lucru este scos în evidenţă şi de cântările vecerniei sărbătorii.
În spatele Fecioarei, îndreptaţi spre Zaharia, sunt ilustraţi Ioachim şi Ana, amândoi cu mâinile întinse şi cu privirile spre Maria, iar în spatele lor se află fecioarele care au însoţit-o pe Maria la Templu. Acestea sunt prezentate cu capul descoperit şi fără aureolă, având de asemenea câte o candelă în mână.
Pr. Anton CIOBA
Rector
