Home / Stiri

ŞTIRI

Ieslea de Crăciun - o Evanghelie vie

,,Am văzut steaua lui la răsărit și am venit să-l adorăm.”

Dragi prieteni,

În numele comunității Seminarului nostru, am marea bucuruie să vă invit în fața Catedralei Sfântul Nicolae din Oradea, pentru a retrăi momentul Nașterii Mântuitorului Isus Hristos. Am muncit din greu pentru a oferi o imagine cât mai bună a locului în care s-a născut Cuvântul și, prin sprijinul Episcopiei noastre, cred că am reușit acest lucru.

Suntem obișnuiți deja ca, în fiecare an, în perioada Crăciunului, să urmărim cu foarte mare atenție relatarea Sfântului Evanghelic Luca, care ne vorbește despre Nașterea Pruncului Isus Hristos.  Nu putem să descriem în totalitate atmosfera și intimitatea evenimentului, pentru că ne copleșesc atât de profund, făcând să ne simțim ca și cum am fi la fața locului și continuăm să sperăm că miracolul care duce la Adevăr poate să devină realitate și în viața noastră.

Sfântul Augustin spunea: ,,Vrei să înțelegi sublimitatea lui Dumnezeu? Înțelege mai întâi umilința lui Dumnezeu. Fă bine și umilește-te pentru binele tău, căci Dumnezeu s-a umilit nu pentru sine, ci pentru tine. Înțelege, așadar, umilința lui Hristos, învață să fii umil și nu te mândri”. Simplitatea ieslei în care s-a născut Isus devine un mod de exprimare a unei lumi reale, în care neajunsurile și răutățile de tot felul își găsesc ușor un lăcaș permanent, chiar și în imediata noastră apropiere.

Ce este ieslea? Am putea spune că Ieslea reprezintă acea legătură prin care Dumnezeu s-a apropiat de om. Are o importanță considerabilă, este locul în care Dumnezeu s-a Întrupat.

Vă propun pe mai departe să vedem o scurtă istorie a Ielsei de Crăciun.

În anul 1223, Sfântul Francisc de Assisi se afla în orașul Greccio din Italia pentru sărbătoarea Crăciunului. Greccio era un orășel situat pe munte, care oferea o priveliște foarte încântătoare.  Așa cum știm, Sfântul Francisc, care a renunțat la bogăție și a îmbrățișat sărăcia materială, iubea liniterea și simplitatea, iar Greccio putea fi descris astfel: un oraș simplu și liniștit. Însă, a înâmpinat o problemă: Capela Schitului Franciscan nu permitea celebrarea Sfintei Liturghii în număr prea mare. Așadar, a găsit o nișă în stâncă lângă piața orașului și a improvizat un altar acolo. Pentru ca această sărbătoare de Crăciun să fie memorabilă, Sfântul Francisc a împrumutat un bou și un măgar de la un fermier și a înființa o iesle.

Omul lui Dumnezeu, Sfântul Francisc, stătea în fața ieslei, plin de devotament și evlavie, scăldat în lacrimi și strălucitor de bucurie. După ce a cântat Sfânta Evanghelie, acesta a predicat oamenilor din jurul nașterii marelui Rege și, fiind incapabil să rostească Numele Său pentru tandrețea iubirii sale, L-a numit Pruncul din Betleem. Maestrul Ioan din Greccio, un soldat curajos și veridic, afirmase că a văzut un Prunc foarte frumos, dormind în iesle, pe care Sfântul Francisc îl îmbrățișa cu ambele mâini, de parcă L-ar trezi din somn.

Nu ne putem imagina decât bucuria inefabilă de a ține Pruncul Isus, Cuvântul Întrupat. Papa Benedict al XVI-lea, în omilia sa din Liturghia de la miezul nopții din anul 2006, a predicat: ,,Semnul lui Dumnezeu este simplitatea. Semnul lui Dumnezeu este pruncul. Semnul lui Dumnezeu este că El se face mic pentru noi. Așa domnește El. El nu vine cu putere și splendoare exterioară. El vine ca un copil – fără apărare și are nevoie de ajutorul nostru. El nu vrea să ne copleșească cu puterea Sa. El ne îndepărtează frica de măreția Sa. El ne cere dragostea. Așa El Se face pe Sine un copil. El nu vrea altceva de la noi decât iubirea noastră, prin care învățăm spontan să intrăm în sentimentele, gândurile și voința Lui. Învățăm să trăim cu El și să practicăm cu El acea smerenie a renunțării care aparține însăși esenței iubirii. Dumnezeu S-a făcut pe Sine mic, astfel încât să-L putem înțelege, să-l primim și să-L iubim.”

Dacă ne-am simplifica viețile și am deveni ca niște copii mici, atunci și noi am putea ține Pruncul Isus în inimile noastre în fiecare Crăciun. Este o amintire vizibilă a acelei nopți în care s-a născut Mântuitorul nostru. Vedem micul Prunc din Betleem, care a venit să ne salveze de păcat. Mai mult decât atât, nu trebuie să uităm că lemnul ieslei care L-a ținut atât de sigur ar fi cedat într-o bună zi lemnului crucii. Brațele sale întinse pentru a-și îmbrățișa propria Mamă, pe Sfântul Iosif, pe păstori și magi, erau aceleași brațe care erau întinse pe cruce pentru a îmbrățișa pe oricine caută iertare și o viață nouă. Un an mai târziu după evenimentul oficializat de către Sfântul Francisc, la 14 Septembrie 1224, de sărbătoarea Sfintei Cruci, Sfântul Francisc a primit stigmatele, primul sfânt cunoscut pentru acest privilegiu.  Cel care l-a ținut pe pruncul Isus cu o dragoste atât de tandră, i-a purtat rănile.

Sfântul Părinte Papa Francisc ne invită să recreem acasă această iesle, care este o Evanghelie vie pentru că ,,duce Evanghelia acolo unde trăim: în casă, la școală, la locul de muncă și de întâlnire, în spitale și în casele de cură, în penitenciare și în piețe. Și acolo unde trăim, ne amintește de un lucru esențial: Dumnezeu nu a rămas invizibil în cer, dar a venit pe pământ, s-a făcut om, s-a făcut copil’’. A face ieslea înseamnă a îl redescoperi pe Dumneze real, concret, viu și palpitant. Dumnezeu nu este un stăpân care stă departe sau un judecător detașat, ci iubire smerită, care a coborât până la noi.

Crăciunul ne vorbște despre prezența lui Dumnezeu. Crăciunul ne vorbește și despre noi. Crăciunul înseamnă a-l primi pe Dumnezeu în viața noasră. În acest an, să-L așteptăm cu și mai mare speranță, pentru ca bucuria înâlnirii să aducă înnoire în viața acestei lumi. Noi să fim steaua betleemului acolo unde trăim, pentru ca prin viața noastră să arătăm calea către Dumnezeul iubitor de oameni.

În acest Crăciun, să-l îmbrățisăm pe Domnul nostru cu toată dragostea și devotamentul nostru, așa cum a făcut Sfântul Francisc de Assisi!

Puteți urmări videoclipul pe pagina noastră de YouTube, la următoarea adresă: Ieslea de Crăciun O Evanghelie vie - YouTube

Andrei Alexa

Anul III

2021-12-17