Home / Stiri

ŞTIRI

Cuvânt de bun venit

«Este esenţial ca Seminarul să fie perceput nu în mod exterior şi superficial, adică un simplu loc de locuit şi de studiu, ci într-un mod interior şi profund: ca o comunitate, o comunitate specific eclezială, o comunitate care retrăieşte experienţa grupului celor doisprezece uniţi cu Isus.»

Ioan Paul al II-lea, «Pastores dabo vobis, nr.60»

Formarea umană a unui seminarist prezintă o importanţă particulară. Ca preot el va trebui să fie capabil să faciliteze interecţiunile inter-umane pentru a obţine încrederea şi colaborarea celor din jurul său, pentru a reuşi să învingă toate problemele.

Sfântul Pavel spune în Epistola către Filipeni: «câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte,câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la aceasta să vă fie gândul.» (4, 8)

La fel cum spunea şi Papa Ioan Paul al II-lea, « formarea umană a preotului are o importanţă deosebită în raport cu destinatarii misiunii sale: tocmai pentru ca ministerul sau să fie cât mai credibil şi acceptabil din punct de vedere uman, este necesar ca preotul astfel sa-şi formeze  astfel personalitatea sa umană încât aceasta să devină punte şi nicidecum obstacol pentru ceilalţi în întâlnirea cu Isus Cristos, răscumpărătorul omului» (Pastores dabo vobis nr. 43). Dacă viitorii preoţi trebuie să cultive acest ansamblu de calităţi umane, în mod echilibrat, puternic şi liber, aceştia o vor face pentru a fi capabili sa-şi trăiască vocaţia lor ca punte de legătură pentru alţii şi nu obstacole în întâlnirea lor cu Isus Hristos. Această formare umană trece înainte de toate printr-o conştientizere a bogăţiilor dar şi a constrângerilor unei vieți trăite în comun.

Seminariştii, trăind împreună cu părinţii lor formatori ca într-o familie, vor forma o adevărată comunitate; ceea ce îi va pregăti să trăiască zilnic drept păstori în viitoarele noastre comunităţi parohiale.

 Viaţa în comunitate este mai mult decât un simplu mod de trăire sub acelaşi acoperiş. Ea se impune fiecăruia ca o adevărată şcoală a vieţii. Sub semnul comunităţii începe ziua cu Sfânta Liturghie. Timpurile liturgice ne vor permite să trăim în Biserică, să ne rugăm unii pentru alţii, deoarece Hristos care ne adună la un loc este centrul vieţii noastre.

Mesele pe care le luăm împreună, activităţile şi serviciile variate inerente vieţii în grup, toate aceste lucruri ne vor permite să ne îmbogăţim. Un rol important în dezvoltarea vieţii comunitare îl contitue şi diferenţele dintre noi, care uneori pot fi foarte mari. Viaţa în comunitate implică respectarea sensibilităţilor fiecăruia, de care va trebui să ţinem cont şi să le trăim cu mare atenţie și responsabilitate; uneori cu supărări reciproce, alteori cu cuvinte necugetate, însă respectul reciproc trebuie să învingă întotdeauna. Acest lucru ne face să devenim preoţi care au misiunea de a uni comunitatea care este diferită şi variată. Este totodată ocazia de a lega prietenii puternice, de a ne bucura împreună de momente deosebite care fac cu adevărat parte din viaşa Seminarului.

Formarea spirituală. Seminariştii sunt chemaţi să-şi înrădăcineze viaţa în Hristos, Bunul Păstor prin participarea la viaţa liturgică şi sacramentală, prin însoţire spirituală şi rugăciune. Viaţa spirituală este esenţială pentru acela care vrea să se aşeze alături de Cristos. Doar prin rugăciune, prin lectura meditată a Cuvântului lui Dumnezeu (lectio divina), prin viaţa liturgică, prin practicarea sacramentelor (spovadă și euharistie) şi prin însoţirea spirituală, seminaristul poate să lase ca în inima sa să penetreze planul pe care Dumnezeu îl are cu el. Rugăciunea personală este lăsată la aprecierea fiecăruia la orele şi locurile stabilite. Sfânta Liturghie pe care o celebrăm în fiecare dimineaţă ne poartă în centrul misterului comuniunii ecleziale şi ne asociază tuturor acelora din lumea întreagă care se roagă.

Însoţirea spirituală se efectuează de către părintele spiritual desemnat de Seminar. Colocviul cu părintele spiritual este un moment de ascultare şi învăţare, este foarte important pentru discernământul vocaţional. Întâlnirile cu părintele spiritual vor avea loc ori de câte ori seminaristul va simţi nevoia.

Formarea intelectuală. Seminariştii necesită o formare intelectuală de înalt nivel pentru a anunţa Evanghelia lui Cristos într-un mod credibil în faţa exigenţelor la care raţiunea umană ne provoacă. Pentru a deveni un preot inteligent, capabil să răspundă întrebărilor pe care credincioşii nu vor înceta să i le pună, seminaristul trebuie să înceapă prin a şi le pune sieşi; astfel, de-a lungul anilor de Seminar se prevede o curriculă complexă, pluridisciplinară.

Formarea pastorală.  Pentru a deveni adevăraţi pastori de suflete, seminariştii sunt antrenaţi să descopere într-o manieră progresivă realitatea pastorală din eparhia din care fac parte.

Această formare integrală şi complexă necesită timp, ca orice învăţătură umană; acest timp dăruit este şansa de a creşte în siguranţa de a fi fost chemat de către Domnul şi de a se lăsa modelat  de însuşi Isus.

 

 

Pr. Antoniu CHIFOR

 Rector

2010-09-25