Sfântul Grigorie, supranumit Taumaturgul, s-a născut la începutul secolului al III-lea în Neocezareea. Părinții săi, distinși prin noblețea și averea lor, care însă erau idolatrii, l-au adus pe el și pe fratele său în superstiții păgâne. Dar Providența Divină a hotărât să facă din ei doi mari luminători ai Bisericii.
Înzestrat cu o mare pricepere și o sete de cunoaștere de nestins, Grigorie a fost forțat să urmeze școala de filosofie a celebrului Origen. În lumina acelor lecții atât de elocvente, mintea lui logică a fost aprinsă și în curând a vrut să fie botezat. În urma studiului Sfintei Scripturi, cu multă profunzime, a hotărât să se dedice în întregime serviciului divin și să renunțe la orice plăcere pământească. De fapt, în timp ce se afla la Cezareea, la moartea părinților, și el fiind stăpânul multor averi, a dăruit totul văduvelor și orfanilor și s-a retras în singurătate.
Pocăința, rugăciunea și studiul Bibiliei au fost mijlocul său de a se înălța spre contemplare și perfecțiune. Nu putea să rămână necunoscut, pentru că faima virtuților și sfaturile sale au ajuns la urechile episcopului Fotie. Astfel, în scurt timp a ajuns episcop de Neocezareea.
S-a spus că Sfânta Fecioară Maria și Sfântul Apostol Ioan i-au apărut Sfântului Grigorie Taumaturgul înainte de a fi hirotonit episcop de Neocezareea. Apostolul, la îndemnul Mariei, avea să-i ofere toate lămuririle necesare cu privire la problemele teologice, în special cele cu privire la misterul Treimii, apoi cu privire la controversele din acea perioadă.
Conform lui Grigorie de Nyssa, Sfânta Fecioară Maria și apostolul Ioan i-au apărut în anul 231. Grigorie, împreună cu fratele său, Athenodoros, elevi ai lui Origen, erau angajați în discuții teologice foarte grele. Într-o noapte a avut o viziune extraordinară: a văzut un bătrân, îmbrăcat în haine demne, care avea o voce domolită și care arăta spre o femeie mult mai frumoasă și maiestuoasă decât orice a văzut până în acel moment. Grigorie a recunoscut că este înfățișarea Sfintei Fecioare Maria. Natura extraordinară a aparției a fost că, deși era în miezul nopții, o lumină strălucea limpede prin acele figuri, de parcă ar fi fost o lampă aprinsă. Incapabil să suporte lumina cu ochii săi omenești, Grigorie a închis ochii și stătea singur ascultând-o pe cea care se arătase și aceasta era cu siguranță Maica Domnului. Ioan Evanghelistul (bătrânul), pentru a-i face pe plac Mariei, i-a dat lui Grigorie explicații detaliate cu privire la problemele doctrinei religioase, subiectul unei puternici dispute în care era implicat activ. După ce au oferit această precizare, cei doi au dispărut.
„(Grigorie) a fost îngrozit și și-a întors fața, neputând să-i suporte vederea. Vederea era deosebit de uimitoare, căci semăna cu ceva ca o lumină luminată de o altă lumină. De vreme ce nu putea privi la aceasta, a auzit de la cei care i-au apărut vorbind în detaliu despre ea. Nu numai că era venerată în ceea ce privește adevărata cunoaștere a credinței, dar a recunoscut numele fiecărui om care apărea atunci când își spuneau unul pe altul după numele lor. Sfântul apostol Ioan spunea că ea a fost aleasă pentru a fi mama Domnului, pe care l-a prețuit.”
I s-a poruncit imediat să scrie revelația divină și mai târziu să o proclame în Biserică. În acest fel, a devenit pentru alții o moștenire dată de Dumnezeu prin care poporul putea respinge ereziile. Cuvintele acelei revelații sunt următoarele:
a) Un singur Dumnezeu, Tatăl Cuvântului viu (care este alcătuit din înțelepciune, putere și care este tiparul veșnic). Născător desăvârșit al celui care este desăvârșit, Tatăl Fiului Unului Născut.
b) Un singur Domn din Cel care este singur, Dumnezeu, de la Dumnezeu, model și chip al divinității, Cuvânt puternic, înțelepciune care cuprinde totul, adevărat Fiu al adevăratului Tată, nemuritor (Fiu) al (Tatălui) nemuritor și veșnic, (Fiu) al eternului. Un singur Spirit Sfânt a cărui viață este de la Dumnezeu și care s-a arătat prin Fiul (precum și oamenilor), chip desăvârșit al Fiului desăvârșit, izvor viu al celor vii, sfânt furnizor de sfințenie în care S-a arătat Dumnezeu Tatăl, care este mai presus de toate și în toate.
c) Treime perfectă căreia îi aparține gloria, eternitatea și regalitatea, care nu se poate schimba niciodată.
Sfântul Grigorie Taumaturgul mai este cunoscut pentru foarte multe minuni.
A fost construită o primă biserică creștină, când a devenit episcop. Pe o parte se afla râul, pe cealaltă parte se aflau munții. A poruncit munților să se plece, pentru a face loc oamenilor, iar muntele se mișca ascultător după cum era necesar. Oamenii s-au plâns că o mlaștină provoca discordie între frați, pentru că făcea un climat nesănătos. Grigorie, cu semnul crucii, face din mlaștină un teren fertil.
Acestea și multe alte minuni nu l-au salvat de prigoană și nici de exil. Din exil s-a rugat pentru perseverența în credință a turmei sale.
După 25 de ani ca episcop, și-a închis ochii pașnic în Domnul, în anul 270.
Alexa Andrei,
An IV
