Home / Stiri

ŞTIRI

Seminaristul între deja și încă nu...

După o vacanță cu experiențe bogate din punct de vedere uman și spiritual pentru majoritatea membrilor comunității noastre, ne-am adunat la finalul lunii septembrie pentru a ne pregăti casa la propriu dar și la figurat pentru începerea unui nou an de experiențe ce urmează a fi trăite lângă Isus la școala Sa. Spun la propriu deoarece câteva zile au fost dedicate, așa cum este normal, curățeniei generale dar și unor lucrări de renovare în Seminarul nostru, iar la figurat deoarece am avut bucuria de a face trei zile de retragere spirituală la Vadu Crișului, experiență ce ne-a schimbat – într-un anume fel – pe fiecare dintre noi.

Dacă aș sta să mă gândesc la evenimentele marcante din așa-zisa vacanță care a trecut, cu siguranță m-aș opri la cel care a însemnat cel mai mult pentru echipa de formatori a Seminarului nostru, respectiv Întâlnirea rectorilor și a vicerectorilor din seminarele greco-catolice din Europa, eveniment desfășurat la Prešov, în Slovacia, și despre care ne vorbește Fr. Florin în paginile ce urmează. Aș sublinia, totuși, faptul că este un eveniment deosebit de important pentru cunoașterea și împărtășirea experiențelor și a trăirilor fiecăreia din comunitățile seminariale ale căror reprezentanți au fost prezenți. Au fost câteva zile în care am reușit să împărtășim din trăirile celor care au aceeași credință ca și noi, au același rit ca și noi, au aceeași preocupare ca și noi: formarea viitoarelor generații de preoți ai Bisericii lui Cristos – mare lucru!

Am realizat în aceste zile faptul că, deși greco-catolicii din alte țări nu întâmpină exact aceleași probleme ca și noi, cei din România, confruntările cele mai importante sunt cele ale Bisericii în general, în zilele noastre. De subliniat că există tot timpul mai multe motive de încurajare și de bucurie care, de altfel, ne ajută să mergem înainte și să luptăm. Chiar dacă lumea de astăzi marginalizează tot mai mult aspectele legate de credință, acceptă tot mai greu ceea ce Biserica propune ca stil de viață, merită să batem în continuare la ușile sufletelor. Dacă nu deschid prima dată sunt șanse să deschidă mai apoi. Și probabil aceasta este cea mai mare provocare pe care o întâmpinăm noi cei care ne aflăm pe drumul formării pentru a deveni ucenici ai lui Cristos – unii preoți deja, alții încă nu – să continuăm să batem la ușă fără a fi dezamăgiți de răspunsurile negative.

Cristos are nevoie de ucenici insistenți care să dovedească prin propria viață că merită să mergi alături cu El. Are nevoie de apostoli care să meargă până la marginile pământului pentru a duce vestea cea bună, apostoli care, înainte de a transmite altora bucuria evangheliei, să o trăiască în propria persoană. Isus are nevoie de oameni puternici care să lupte cu toți dușmanii și, folosind puterile primite de la El, să învingă. Isus are nevoie de instrumente! De fapt, lupta este a Lui. Și a fost câștigată. Lupta noastră este încă în derulare și trebuie să fie câștigată în fiecare zi, iar acest lucru depinde doar de capacitatea noastră de a folosi armele care ne sunt date. Depinde de măsura în care vom reuși a ne lăsa conduși de Stăpânul nostru. Facă-se voia Ta!

Cu siguranță că fiecare experiență prin care trece omul își lasă amprenta asupra sa. Așa au mărturisit și seminariștii noștri care au trăit diferite experiențe în lunile de vacanță, în care au dus vestea cea bună mai departe. Persoanele pe care le-au întâlnit au devenit maeștri de viață, iar anul pe care l-am început împreună va fi trăit la lumina acestor experiențe, ținând cont de ceea ce am obținut de la persoanele pe care le-am întâlnit. Preotul este o persoană care trăiește din plin relațiile cu oameni din toate domeniile și mediile sociale. Este o persoană înconjurată de dimineața până seara de alte persoane. Acestea devin purtătoare de veste bună în măsura în care fiecare dintre noi reușim să o transmitem. Adesea spun că nici într-un document magisterial și, cu atât mai puțin în Sfânta Scriptură, nu se vorbește de vocație de seminarist. Nu există o astfel de vocație pentru că seminaristul este cel care va deveni preot. Este chemat să devină preot, de aceea devine imperios necesară identificarea încă de pe acum cu modelul suprem al preotului și al fiecărui creștin: Isus Cristos, Marele Preot. Poate de aceea devine uneori mai greu acest parcurs de discernământ, pentru că seminaristul se află tot timpul între deja și încă nu. Deja trebuie să se identifice cu preotul, să trăiască de pe acum viața pe care, mai apoi, ca preot, o va trăi: viața de rugăciune, de sacrificiu, de fapte bune, de studiu, de bun duhovnic și tot ceea ce mai implică preoția și toate acestea, deși încă nu este preot. Toate dubiile legate de întrebarea dacă Dumnezeu ne-a ales sau nu să-i fim ucenici apropiați – preoți, se înscriu în această luptă continuă pentru a putea să renunțăm la voința și dorințele noastre pentru a-i face loc lui Dumnezeu și harului Său să lucreze în noi, pentru a ne transforma în fiecare zi în instrumente utile pentru Împărăția Sa.

Și pentru a sublinia importanța formării cât mai adecvate a viitoarelor generații de preoți, am bucuria să anunț faptul că la finalul lunii august a anului 2016, Seminarul nostru din Oradea va fi gazda întâlnirii anuale a formatorilor din seminarele greco-catolice din Europa. Toți cei prezenți la Preșov s-au arătat încântați de acest lucru, mai ales că Biserica noastră are o istorie demnă de a fi cunoscută, iar românii sunt recunoscuți peste tot ca niște gazde bune.

 

Pr. Anton CIOBA

Rector

2015-09-25