Acest pelerinaj a reprezentat mult pentru mine, iar aceasta se datorează faptului că am fost pentru prima dată la Sighet, pentru a participa la o manifestare de acest gen.
De fapt, acest eveniment a început cu o seară înainte, când am vizionat un film documentar din cadrul Memorialului Durerii, în care cardinalul Alexandru Todea vorbea despre perioada de suferință a Bisericii greco-catolice din România în timpul conducerii comuniste.
Cardinalul Todea vorbește cu respect deosebit de episcopii greco-catolici care au murit la închisoarea de la Sighet și cum aceștia, în acele momente de suferință, aveau capcitatea să-i ierte pe cei care le provocau dureri neînchipuite. Toate acestea pentru că aveau vie credința în Isus Hristos. Lucrul care m-a impresionat în mod deosebit a fost atunci când cardinalul Todea vorbea despre cum a fost găsit de securiștii veniți din București, în locul în care se ascunsese și cât de straniu s-a simțit când a fost dezbrăcat pentru prima dată de reverendă.
Am plecat de la Oradea spre Sighet, în dimineața zilei de sâmbătă, 10 mai 2008, cu seminariștii, formatorii și cu alți credincioși. Personal am fost surprins de faptul că se simțea, încă de dimineață, parfumul de sărbătoare. Am ajuns în jurul orei 8:30, iar pentru început am vizitat Memorialul Durerii din Sighet unde am putut vedea celulele în care au fost închiși cei care s-au impotrivit regimului comunist. Celulele sunt folosite acum pentru diferite prezentări ale unor fapte sau evenimente din acea perioadă. Celulele care mi-au rămas în minte în mod special au fost cea a lui Iuliu Maniu, acelea în care erau prezentate femei, care au suferit cumplit pentru că nu și-au denunțat tații, frații, soții, cea în care sunt expuse poeziile scrise de către cei care au fost închiși.
Aceste celule transmit în mod viu torturile la care au fost supuși condamnații dar și dovada vie a crucii care i-a dus pe aceștia spre mântuire. Prin aceste suferințe ei au schimbat semnificația închisorii, dintr-un loc josnic într-un loc dătător de mântuire.
În continuare, am participat la procesiunea ce s-a desfășurat de la Memorial până la Cimitirul Săracilor. Acolo a fost construit un altar care a fost sfințit chiar înaintea începerii Sfintei Liturghii. Aceasta a fost celebrată de Arhiepiscopul Major al Bisericii noastre, Lucian Mureșan împreună cu PS Ioan Șișeștean - episcopul Maramureșului, PS Virgil Bercea episcopul Oradiei, PS Florentin Crihălmeanu - episcopul Clujului, PS Alexandru Mesian - episcopul Lugojului, PS Petru Gherghel - episcopul Iașiului, PS Vasile Bizău - episcop auxiliar de Alba Iulia și Făgăraș și un sobor de preoți. La această Liturghie Arhierească au participat și o mulțime de credincioși din toată țara. A fost un moment plin de haruri, care ajunând în inimile noastre ne schimbă pe toți în frați ai aceluiași Tată. Din acel loc pleacă iubirea în toată țara, dusă de cei care au participat.
La întoarcere am vizitat două mânăstiri din ținutul Maramureșului și Sătmarului, Mânăstirea Bixad și Mânăstirea Prilog, biserica greco-catolică din Satu Mare care poartă hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril.
Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a oferit ocazia de a călca pe acele sfinte meleaguri și mă rog să-mi dea credința de a merge pe urmele vrednicilor stâlpi care și-au dat viața pentru Biserică.
IULIAN BOGLUȚ
ANUL I
