Home / Stiri

ŞTIRI

Învierea Domnului

Preasfinţia Sa Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea a prezidat, la Catedrala Sfântul Nicolae din Oradea, Slujba Canonului Învierii Domnului, care a fost precedată de Slujba Miezonopterului. La orele 00.00 credincioşii au fost chemaţi să primească lumină, semn al Luminii care este Isus Cristos, apoi soborul de preoţi alături de credincioşi au înconjurat Biserica cântând imnul biruinţei asupra morţii: „Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţa dăruindu-le”.

Învierea Domnului este un mister născut din marele mister al lui Dumnezeu; s-a născut din iubirea și fericirea sa veșnică. Prin urmare, menirea sa este să ne facă pe toți fericiți. „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim într-însa. Aliluia !”(Ps 117,24)

Paște înseamnă trecere și în înțelegerea noastră semnifică trecerea de la moarte la viață. Adevăratul Paște își are rădăcinile înfipte în misterul Sfintei Treimi.

Primul Paște a fost al Tatălui. El a ieșit din sânul veșniciei sale și a intrat în timp prin actul atotputerniciei sale creatoare: a făcut cerul și pământul și toate câte sunt în ele. Dumnezeu însuși a fost încântat de acest Paște și a constatat că toate sunt foarte bune. Dumnezeu și-a contemplat acest Paște - trecerea de la nevăzut la văzut, de la nimic la materie, de la neființă la ființă - și și-a imprimat propria imagine în sufletul uman. Apoi s-a odihnit, adică a sfințit timpul, și în primul rând pe proto-părinții noștri Adam și Eva, cărora le-a pus la picioare întreaga creație, dar de neprețuit pentru că sunt foarte bune. Diavolul însă, i-a sedus pe Adam și Eva, scoțându-i astfel din odihna lui Dumnezeu și introducându-i în moarte.

În urma căderii primilor oameni era nevoie de un alt Paște. Primul a fost al Tatălui, al doilea este al Fiului, care s-a făcut asemenea nouă, afară de păcat și care prin atotputernicia iubirii sale ne-a răscumpărat: „Cu dor am dorit să mănânc acest Paște cu voi!”(Lc 22,15), adică de a realiza, prin patima și moartea sa, învierea sufletelor la viața harului, pentru nemurire și fericire veșnică. Din acest Paște al Fiului s-a născut Biserica; ea este minunată întru sfinții săi. Ea este cel mai mare centru colectiv de iubire care a apărut vreodată pe pământ (pr. Taleihard de Chardin). Biserica este Paștele Fiului fiindcă El însuși trece în trupul mistic într-un chip minunat, prin puterea Spiritului Sfânt.

Pentru realizarea acestui al doilea Paște, Isus s-a odihnit trupește trei zile în mormânt, dar sufletul sau a coborât în Sheol, ca să contemple victoria sa asupra morții și să-i înglobeze pe cei de dincolo de moarte în Biserica triumfătoare. Aici s-a întâlnit cu Adam și Eva, cu patriarhii, profeții și cu toți drepții Vechiului Testament, începând cu Abel, și pe toți i-a eliberat prin semnul victoriei sale, Crucea: „Iesiti ! Fiți luminați ! Celor ce ați fost morți: Înviați!”

Așa după cum i-a poruncit lui Adam să învie din morți, la fel și nouă ne sună mesajul său astăzi: Pentru tine, care ai rătăcit calea și te-ai depărtat de Împărăția Tatălui, eu am fost trădat în Grădina Măslinilor și dat în mâinile iudeilor, tot într-o grădină am fost pus pe cruce și apoi înmormântat. Iată trupul meu omenesc, asemenea lui Abel, ucis de fratele său, este mort și fără viață. Privește la acest trup, la scuipările de pe fața mea pe care le-am primit pentru tine, privește la semnele palmelor și pumnilor suportați pentru tine pentru a reface frumusețea ta pierdută. Privește spatele meu biciuit, suferință pentru eliberarea umerilor tăi de povara păcatelor tale. Privește mâinile și picioarele mele pironite, jertfă de ispășire pentru păcatele mâinilor tale și pentru căile necuviincioase în care au umblat picioarele tale. Somnul meu din mormânt te eliberează pe tine din somnul și amorțeala spirituală care te conduce la iad. Ridică-te! Vino și contemplă Învierea trupului meu și nu vei mai pierde niciodată chipul și asemănarea cu Creatorul tău care este Tatăl cel veșnic.

Isus, prin învierea sa din morți, ne-a deschis calea spre un al treilea Paște, al Spiritului Sfânt, care pe El însuși l-a înviat din morți, devenind speranța învierii noastre. Acest Paște a început la Rusalii, când a coborât asupra apostolilor adunați în Cenacol cu Maria, mama lui Isus, sub chip de limbi de foc, cu vânt puternic și mare cutremur. Domnul zguduie cerul și pământul pentru ziua de apoi când vor apărea un cer nou și un pământ nou menite să fie contemplate de toți cei înviați în Spiritul Sfânt. Atunci toți vom fi părtași ai odihnei lui Dumnezeu după cum spune Sf. Augustin: „Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne. Şi neliniştit este sufletul meu până nu-şi va afla odihna întru Tine.”

Paștele durează cât va dura Biserica pe pământ. Adoratorii atotputerniciei divine și ai numelui Sfintei Treimi cântă împreună cu profetul psalmul sărbătorii anuale : „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim într-însa.”

Care zi ? Cea care a dat început vieții, începutul luminii. Această zi este autorul strălucirii, adică însuși Domnul, fiindcă prin El și pentru El s-au făcut. De aceea, El este „lumina și cine umblă în această lumină nu se va poticni din cauza întunericului.” Sf. Ciprian spune: „Pentru fiii luminii este zi şi în timpul nopţii”.

Acesta este Paștele, Paștele Sfintei Treimi: al Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt prin care vom avea parte de Paștele nostru: trecerea în fericirea veșnică.

Datoria noastră rămâne aceea de a-I păzi poruncile căci așa îi putem dovedi iubirea noastră. Să credem în cuvântul Lui ca să avem viață veșnică. Să păstrăm speranța în bunătățile făgăduite și să ne iubim unii pe alții așa cum ne-a iubit El pe noi. Fiindcă iubirea este nemuritoare! Amin !

 

 Iulian PALAS

Anul III

Galerie media (25)

2017-04-16