Home / Stiri

ŞTIRI

Deschiderea anului universitar centenar 2019-2020

În cadrul Facultății de Teologie Greco-Catolică (FTGC) a Universității Babeș-Bolyai (UBB), Cluj-Napoca, luni, 30 septembrie 2019, a fost deschis noul an universitar, 2019-2020, în cadrul festiv al aniversării centenarului Universității clujene în limba română. De la ora 10.00, studenții tuturor celor șase universități publice din Cluj-Napoca au luat parte, la sediul de pe str. Kogălniceanu, la ceremonia de deschidere a Anului Universitar Centenar în organizarea conducerii Universității Babeș-Bolyai. Ceremonia a avut loc în prezența președintelui României Klaus Iohannis și a fost urmată, începând de la ora 11.30, de un marș academic pe ruta: str. Mihail Kogălniceanu – str. Baba Novac – str. I.C. Brătianu – Piața Ștefan cel Mare – Str. Eroilor – Piața Unirii.

Momentul inaugural, la nivelul Facultății de Teologie Greco-Catolică a fost marcat și prin rugăciune, în capela "Sf. Iosif" din incinta Catedralei Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea, din Piața Cipariu. În prezența studenților și a cadrelor universitare, a fost celebrată o slujbă Te Deum, cu participarea Corului Schola Cantorum al Seminarului Teologic Greco-Catolic din Oradea, dirijor Radu Mureșan. Celebrarea a fost urmată de o întâlnire în sala de conferințe alăturată capelei, Aula "Fer. Cardinal Iuliu Hossu". Au participat, atât la rugăciune, cât și la momentele de comuniune, pr. Cristian Barta, decanul Facultății de Teologie Greco-Catolică și vicar general al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș împreună cu rectorii Seminariilor Teologice eparhiale, directori de departamente, profesori, îndrumători, studenți din Blaj, Oradea și Cluj-Napoca.

Pr. Marius Furtună, rector al Seminarului Teologic "Sf. Ioan Evanghelistul" din Cluj-Napoca, moderator și gazdă a evenimentului, a adresat un călduros salut celor prezenți, remarcând un motiv de bucurie, faptul că, pentru prima dată după 1989, contextul aniversării centenarului UBB a reunit la Cluj-Napoca cele trei Departamente ale Facultății de Teologie Greco-Catolică, Blaj, Oradea și Cluj. Au urmat alocuțiuni, mai întâi pr. decan Cristian Barta a amintit de comuniunea care a existat mereu între cele trei departamente ale FTGC, dar și nevoia acestui moment de întâlnire, care e un semn vizibil al acestei comuniuni. Părintele a urat bun venit studenților, reamintind structura celor trei Departamente al FTGC, fiecare departament având specializarea Teologie Pastorală la nivel licență. "Clujul mai oferă Teologie Didactică și Teologie Asistență socială, apoi există programele de masterat: în Teologie Biblică la Cluj, în Fundamentele identității creștine europene la Oradea și în Teologie Pastorală la Blaj".

  A mai adăugat: "În pofida situării geografice în trei locații diferite formăm împreună o comunitate a profesorilor, a studenților și, ceea ce ne unește este de fapt credința, voința de a aprofunda adevărurile credinței, pasiunea pentru adevăr, pentru cercetare, și, sper să ne unească și dorința de a ne perfecționa, de a ne apropia mai mult de Dumnezeu, pentru a da o mărturie credibilă despre Mântuitorul nostru Isus Cristos în societatea în care trăim". Pr. Cristian a îndemnat profesorii să își pună sufletul în activitatea de la catedră, în activitatea de doctorat, iar pe studenți, să studieze cu pasiune, însoțind studiul cu momente de rugăciune, de intimitate cu Dumnezeu. A transmis, îl încheiere, salutul și binecuvântarea Preafericirii Sale Lucian Cardinal Mureșan, Arhiepiscopul Major și Mitropolitul Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică și, totodată, cancelarul Facultății de Teologie.

  În numele dublei subordonări, față de Universitatea Babeș Bolyai și față de Corul Episcopal, a fost poftit să ia cuvântul pr. Anton Ciobarectorul Seminarului Teologic de la Oradea. Părintele rector a citat din constituția pastorală privind Biserica în lumea contemporană – Gaudium et Spes, conform căreia "Biserica are datoria permanentă de a cerceta semnele timpurilor și de a le interpreta în lumina Evangheliei, astfel încât să poată răspunde într-un mod adaptat fiecărei generații la întrebările asupra sensului vieții". Ca urmare, a subliniat starea paradoxală a lumii contemporane: civilizată și totuși marcată de sărăcie și analfabetism, o lume în care se exercită simțul libertății, dar în care apar tot mai multe forme de aservire socială și psihică, o lume a comunicațiilor, dar în care se manifestă însingurarea și se pierd valorile.

  S-a referit apoi la recenta vizită la Blaj a Sfântului Părinte, Papa Francisc și la beatificarea Episcopilor martiri, eveniment care "a pus Biserica Greco-Catolică din România în situația de a medita la rolul pe care l-a avut de la începutul existenței sale pentru poporul român, și nu numai. Biserica, far al umanității, este nevoită să își actualizeze potențialul și metodele pentru a ilumina din nou poporul lui Dumnezeu și societatea actuală". Pr. rector a încheiat cu o încurajare la încredere în Dumnezeu, la a se recâștiga speranța "care i-a ținut în viață pe Fericiții Episcopi martiri în celulele închisorii", speranța că Biserica Greco-Catolică nu va fi lăsată să moară cum nu a fost lăsată nici în catacombe. "Dumnezeu continuă să lucreze în, și prin Biserica noastră, iar faptul că noi credem în cuvintele lui Isus: «Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăția» (Lc 12,32), este un semn de putere și un semn de umilință față de cuvântul Domnului, care lucrează prin noi. La acest nou început de drum nu doresc altceva decât să fim capabili să ne umilim în fața planului Domnului, pentru ca El să ne poată copleși cu darurile Sale, cu umilință să învățăm în fiecare zi să fim ucenicii Săi."

  A urmat pr. Anton Rus, director de Departament FTGC la Blaj, care a dorit să împărtășească experiența personală, o "dilemă teologică" a cărei rezolvare a căutat-o pe parcursul mai multor ani: "În religie, în credință, oare cât trebuie să mă implic cu gândul și cât cu inima?" A mărturisit că a pornit de la inimă, prin devoțiunile la care participa în localitatea natală, apoi, în timpul studiilor teologice la Roma, a traversat o etapă în care predomina rațiunea, pentru a reveni: "în ultima vreme am descoperit dimensiunea inimii în Teologie. Totul a plecat de la cursul de Omiletică, disciplină care tratează despre arta de a predica. Acolo se precizează clar că predica are misiunea de a convinge mintea și de a mișca inima. Predica se adresează minții și inimii, adică omului întreg". "Tot mai mult am înțeles că noi nu îl predicăm pe Cristos doar unor creiere, ci și unor oameni cu inimă. Am început să pun inimă în tot ceea ce fac, studenții au început să mă îndrăgească, am devenit eu însumi îndrăgostit de Teologie". A încheiat repetând cu tărie: "nu poți face nimic durabil fără pasiune și fără entuziasm".

  Au mai luat cuvântul: Ionuț Popescu, profesor de filozofie la Departamentul Oradea, care a îndemnat la bucurie, a invitat ca bucuria de a fi creștini să-i călăuzească pe studenți în noul an universitar. Din partea studenților, Livia Târziu a exprimat gânduri de recunoștință, speranță și îndemn. Și-a invitat colegii la rugăciune "pentru deschiderea inimilor noastre, pentru ca viața noastră să fie o mărturisire a lui Dumnezeu și să putem răspunde chemării Sale. Vă invit să ne fim sprijin unii altora, ca și colegi, în acest an universitar și vă doresc un an bun, cu bucurii, împliniri, note bune și mult succes!", a încheiat studenta. În continuare, pr. rector Marius Furtună a oferit studenților detalii organizatorice și legate de programul de studii, de formalități legale, practic s-a trecut la derularea efectivă a unui nou an universitar, în lumina privirii, a prezenței și a binecuvântării lui Dumnezeu.

Discursul părintelui rector Anton Cioba:

„Preacucernice părinte decan,

Preacucernice părinte rector,

Domnilor directori de departament,

Stimați profesori,

Dragi studenți,

Iubiți seminariști,

În Constituţia pastorală privind Biserica în lumea contemporană: Gaudium et spes din 7 dec. 1965, vorbind despre condiția omului în lumea contemporană, se afirmă:

Biserica are îndatorirea permanentă de a cerceta semnele timpurilor și de a le interpreta în lumina evangheliei, astfel încât să poate răspunde, într-un mod adaptat fiecărei generații, la întrebările fără sfârșit ale oamenilor, asupra sensului vieții prezente și viitoare și asupra relației reciproce dintre ele. (Nr. 4)

 

Vorbind despre trăsăturile fundamentale ale lumii, părinții conciliari vorbesc despre transformările sociale și culturale ale societății provocate de schimbările rapide și profunde care se extind la întregul glob. De atunci au trecut 54 de ani, perioadă în care aceste schimbări s-au întâmplat și continuă să se întâmple cu o rapiditate din ce în ce mai mare.

Asistând la aceste schimbări ale societății, putem constata niște paradoxuri:

  • neamul omenesc nu a avut la dispoziție niciodată atâtea bogății și resurse economice și cu toate acestea, cea mai mare parte a locuitorilor pământului trăiesc în sărăcie și analfabetism;
  • niciodată oamenii nu au avut un simț al libertății ca acum, însă, în același timp apar din ce în ce mai multe forme de aservire socială și psihică;
  • contemporanii noștri, chiar dacă reușesc adesea să discearnă valorile perene, nu reușesc să le armonizeze cu descoperirile recente. Marile descoperiri științifice nu sunt puse întotdeauna în slujba omului, ba chiar mai mult, sunt folosite împotriva acestuia;
  • ni se spune adesea că trăim în era comunicațiilor. Mijloacele de comunicare socială ne ajută să cunoaștem evenimentele în timp ce se desfășoară. Ne ajută să răspândim ideile și sentimentele extrem de rapid, creând astfel noi relații dar fără a dezvolta întotdeauna o maturizare corespunzătoare a persoanei și relații cu adevărat personale;
  • rapiditatea desfășurării lucrurilor și transformarea mentalităților pun de multe ori sub semnul întrebării valorile moștenite, în special în rândul tinerilor care, adesea, nerăbdători sau nemulțumiți, ajung chiar să se revolte și, conștienți de propria importanță în viața socială, doresc să-și asume cât mai curând un rol în ea. Îi felicit pe cei care optează pentru a-și desăvârși studiile și formarea științifică și umană, în ciuda ispitelor societății care parcă îi împinge de la spate să-și caute un loc de muncă, de multe ori departe de familie, chiar la terminarea liceului!
  • faptul că persoana umană în general nu mai este în centrul de interes al societății ci persoana individuală devine un fel de axis mundi, face să se piardă sensibilitatea omului de astăzi față de cei din jur;
  • când vine vorba de valorile etice și creștine, de libertate, de adevăr, de pace, de normalitate, de binele comun… acestea sunt redefinite și interpretate în funcție de ce sens dorește să le dea un individ sau un grup ideologic. Sensul unor concepte sunt redefinite inclusiv de marile dicționare, parcă fără pic de rezerve.

Cu alte cuvinte, vedem o umanitate care vrea să fie autosuficientă și în care mulți consideră că se pot lipsi de Dumnezeu și că astfel pot trăi bine. Dar cu toate acestea vedem cum mulți par a fi condamnați să înfrunte situații dramatice de vid existențial. Niciodată nu s-a întâlnit pe pământ atâta solitudine ca acum… în era comunicațiilor!

 

Recenta vizită la Blaj a Sfântului Părinte Papa Francisc și beatificarea de către Sanctitatea Sa a episcopilor noștri martiri, pune Biserica Greco-Catolică din România în situația de a medita la rolul pe care l-a avut de la începutul existenței sale pentru poporul român și nu numai.

Biserica, far al umanității, este nevoită să-și actualizeze potențialul și metodele pentru a ilumina din nou poporul lui Dumnezeu și societatea actuală, mai ales când forțele întunericului o pândesc din nou și vor să o devoreze dar, desigur, prin alte metode, folosind alte ideologii și mijloace.

Prin școlile pe care le are, Biserica Română Unită este un far care oferă copiilor și tinerilor o lumină proaspătă. Le oferă Adevărata Lumină a lui Cristos. Instrumentele bisericii, nu fără a se consuma, se străduiesc să se ridice la înălțimea înaintașilor, chiar dacă numărul acestora este modest. Dar noi știm că atunci când îl avem pe Dumnezeu, suntem întotdeauna în majoritate.

Am putea să ne speriem văzând că numărul vocațiilor la Sfânta preoție și la viața consacrată scade de la an la an, dar probabil că înainte de a ne speria ar trebui să ne trezim la realitate și să ne întoarcem la evanghelie.

Înainte de a ne speria ar trebui să avem încredere în Domnul și să-L rugăm să cheme lucrători în secerișul Său, deoarece este mult.

Înainte de a ne speria, poate ar trebui să ne recâștigăm speranța, acea speranță care i-a ținut treji pe fericiții episcopi martiri prin celulele întunecare și friguroase. Speranța că Biserica Greco-Catolică, iubită de Domnul, nu va fi lăsată să moară, cum nu a fost lăsată să moară nici în catacombe. Mai mult chiar, Domnul a scos-o la lumină mult mai bogată decât era înainte.

Dumnezeu continuă să lucreze în și prin Biserica noastră iar faptul noi credem în cuvintele evangheliei „…nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăția …” (Lc. 12,32) este un semn de putere și nu de lașitate. Un semn de umilință față de Cuvântul Domnului. față de acel cuvânt care lucrează prin noi, servi umili și păcătoși, nedemni de chemarea sa. Fie că suntem preoți, fie că suntem seminariști, El este cel care lucrează, prin puterea Spiritului său cel Sfânt.

De aceea, la acest nou început de drum, nu doresc altceva decât să fim capabili să ne umilim în fața Planului Domnului, pentru ca El să ne poată copleși cu darurile sale. În umilință să învățăm în fiecare zi să fim ucenicii săi.

 

În încheiere, doresc să amintesc cele trei imperative primite de la Isus de către cei 70 de discipoli: rugați-vă, vindecați și vestiți.

Rugăciunea este semn al comuniunii și al dialogului continuu cu Domnul, ai cărui discipoli suntem;

Îngrijirea și vindecarea sufletelor celor la care suntem trimiși, se realizează prin harul sacramental, începând cu botezul care este reînnoirea fundamentală a ființei noastre și continuând apoi cu sacramentul împăcării, ungerea bolnavilor și celelalte.

Iar vestirea este mărturia pe care o dăm noi lumii despre Dumnezeu pe care l-am întâlnit și cunoscut. Vestim împărăția lui Dumnezeu.

Acelașii Domn să ne binecuvânteze pe fiecare, pentru a ne putea duce misiunea la îndeplinire acum și întotdeauna!

 

Pr. Anton Cioba

Rector

Seminarul Greco-Catolic Oradea”

 

Sursa: eparhiaclujgherla.ro

Galerie media (5)

2019-10-01