Home / Stiri

ŞTIRI

Comemorarea Episcopilor Greco-Catolici martiri la seminarul din Oradea

Acum 68 de ani, în seara zilei de 28 octombrie a anului 1948, episcopii greco-catolici au fost arestaţi rând pe rând de Securitate, pentru faptul că se dorea cu orice preţ scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice în afara legii, de către regimul comunist. Ofensiva explicită a guvernului de a înlătura capii Biserici Greco-Catolice, a fost începutul a ceea ce avea pe urmă să fie una din cele mai negre perioade din istoria acestei Biserici. Primii episcopi arestaţi au fost: Valeriu Traian Frenţiu (episcop de Oradea Mare), Iuliu Hossu (episcop de Cluj-Gherla), Alexandru Rusu (episcop de Maramureş), Ioan Bălan (episcop de Lugoj), Ioan Suciu (administrator apostolic al Arhidiecezei de Făgăraş şi Alba Iulia), Vasile Aftenie (epi-scop vicar la Bucureşti) şi Tit Liviu Chinezu (episcop consacrat în arest la Căldăruşani). 

Este o certitudine faptul că episcopii uniţi au realizat în toamna anului 1948 că arestarea lor este iminentă. PS Vasile Aftenie declara în iarna anului 1948 că temniţele şi lagărele guvernului comunist nu îi sperie pe greco-catolici ci, „îi antrenează în lupta contra regimului”. Astfel, episcopii şi-au avertizat credincioşii de faptul că semnarea listelor de adeziune la alt cult ar fi un păcat contra Spiritului Sfânt şi au încercat să dea instrucţiuni care să permită o supravieţuire a Bisericii în catacombe. Imediat după arestarea episcopilor a urmat preluarea catedralelor şi a reşedinţelor episcopale. A urmat apoi preluarea locaşurilor de cult greco-catolice, dar şi a unor biserici care aparţineau cultului latin.

            Acţiunea brutală de desfiinţare a BRU se va legifera la 1 decembrie 1948 prin Decretul nr. 358 care preciza: „Ca urmare a revenirii la cultul ortodox român a comunităţilor locale ale cultului greco-catolic şi în conformitate cu art. I al Decretului nr. 177 din 1948, organizaţiile centrale ale acestui cult (mitropolie, episcopii, capitluri, fundaţii, asociaţii precum şi orice alte instituţii şi organizaţii de orice altă natură sau nume ar fi) încetează de a mai exista”.

 

            Aşadar, pe parcursul primilor 16 ani de persecuţie, statul comunist şi ierarhia ortodoxă puteau bifa „un succes remarcabil în acţiune de lichidare a Bisericii Greco-Catolice”. Jumătate din ierarhii şi clerul Bisericii Greco-Catolice muriseră; cei mai mulţi din cauza chinurilor la care au fost supuşi, alţii pe cale naturală. La toţi aceştia trebuie să adăugăm faptul că circa 25-30% din clerul obişnuit din parohii, văzând dezlănţuirea prigoanei, au semnat încă atunci trecerea la Biserica Ortodoxă, rămânând astfel pe mai departe în parohiile în care slujiseră înainte ca preoţi greco-catolici.

            Bineînţeles, comentatorii greco-catolici au judecat foarte aspru participarea ierarhiei ortodoxe la drama Bisericii Unite, comparând împărţirea bunurilor sale, după desfiinţare, între BOR şi stat cu episodul biblic al împărţirii de către ostaşii romani a hainelor Mântuitorului, după crucificare. Chiar din toamna anului 1948 au apărut condamnări vehemente la adresa Bisericii Ortodoxe şi a autorităţilor statului, referitoare la drama Bisericii Romane Unite cu Roma, Greco-Catolică. Spre exemplu, într-un manifest semnat de comitetul provizoriu de conducere al PNŢ (din clandestinitate) se spunea: „Astăzi, Biserica Română Unită trebuie să dispară. Aşa a hotărât guvernul comunist şi conducerea Bisericii Ortodoxe Române. Au fost confiscate de stat (bisericile, n.a.), a început procesul de lichidare a întregei Biserici Unite. E cea mai monstruoasă crimă împotriva Biserici noastre, a drepturilor şi aspiraţiunilor noastre naţionale. Călăii sunt, pe lângă guvernanţii comunişti, spre durerea noastră: patriarhul Justinian, mitropolitul Nicolae Bălan […], deveniţi cu toţii instrumente docile şi conştiincioase ale Partidului Comunist”.

            Comemorarea episcopilor martiri a început în data de 27 octombrie 2016 în Aula Magna a Seminarului Teologic Greco-Catolic din Oradea, cu filmul ”Cardinalul”, care ne-a introdus în atmosfera și situația Bisericii Române Unite din perioada 1948-1989.

            Pesonajul principal din film este pr. Alexandru Todea, care a fost ridicat la rangul de episcop în clandestinitate în anul 1950, pentru a putea, la rândul său, să hirotonească alți preoți. A fost arestat și a petrecut 14 ani în detenție, urmând ca după elibere să se ocupe de păstorirea clandestină a enoriașilor greco-catolici din Reghin și împrejurimi. Odată cu căderea regimului comunist, la data de 11 mai 1991, Papa Ioan Paul al-II-lea a ridicat la rangul de cardinali 22 de episcopi, printre care era și episcolul Alexandru Todea.

            După terminarea filmului, ne-am îndreptat spre Biserica Seminarului, unde ne-am continuat programul cu o seară de veghe și rugăciune dedicată episcopilor, preoților și credincioșilor morți pentru credința lor. Ve-ghea a început cu o scurtă introducere a părintelui rector, Anton Cioba, care ne-a explicat importanţa şi însemnătatea acestei date în istoria contemporană a ţării, cât mai ales a Bisericii din care facem parte. După aceasta, seminariştii ne-au prezentat pe scurt biografiile fiecărui episcop în parte. Astfel, din aceste relatări am putut afla lucruri pe care unii dintre noi nu mai auziserăm, în legătură cu torturile, regimul de exterminare şi chinurile la care au fost supuşi episcopii noştri şi pe care le-au acceptat cu atâta smerenie şi iubire pentru Biserica Română Unită. După citirea fiecărei biografii, am avut momente de silentium și de cântare, în care am meditat la puterea, curajul și credința neclintită și de neînvins a clerului și credincioșilor Bisericii Române Unite.

            Această seară de veghe și rugăciune a fost prilejul ideal pentru a înţelege ce înseamnă să fim apostoli ai lui Hristos, urmând exemplul episcopilor noştri martiri. Papa Pius al XII-lea spunea cu veneraţie: ”Isus a avut 12 apostoli dintre care unul a trădat, Biserica Greco-Catolică a avut 12 episcopi dintre care nici unul nu a trădat”. 

Lucian ALEXE

Anul IV

Galerie media (10)

2016-10-28