Home / Stiri

ŞTIRI

Bunavestire. Teologie și iconografie

Sărbătoarea Buneivestiri este plină de bucuria pe care o dă împlinirea promisiunii Vechiului Testament a Întrupării Mântuitorului. Este sărbătoarea care marchează „începutul mântuirii noastre,” (Troparul sărbătorii) prin faptul că „Fiul lui Dumnezeu fiu al Fecioarei se face” (Troparul sărbătorii). Originea acestei sărbători este cu probabilitate, în secolul al IV-lea în Palestina, când Biserica a început să celebreze evenimentul Întrupării Fiului lui Dumnezeu.

Din secolul al VI-lea, Sărbătoarea Buneivestiri se celebrează în data de 25 martie, cu nouă luni înaintea Sărbătorii Naşterii Domnului, acest lucru fiind datorat legăturii care s-a stabilit de atunci între cele două sărbători.

Liturgia bizantină scoate în evidenţă prin diferite imnuri şi cântări adresate Maicii lui Dumnezeu privilegiul acesteia de a-L zămisli pe Mântuitorul lumii. Ea este numită plină de har, răscumpărare a blestemului, ridicare a celor căzuţi, cu totul fără de prihană, scară pe care coboară Dumnezeu pe pământ, apelative folosite în diferitele cântări şi rugăciuni închinate ei.

Textul evanghelic care stă la baza Sărbătorii Buneivestiri este cel din Evanghelia Sfântului Luca:

Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Isus. (...) Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău (Lc 1, 26-38;).

Dumnezeu cel etern, la plinirea vremii înfăptuieşte intrarea Fiului Său în istoria omenirii prin misterul Întrupării. În Fecioara Maria se realizează concretizarea promisiunii Vechiului Testament. Momentul buneivestiri este cântat de liturgia bizantină ca fiind „începutul mântuirii” descoperit Fecioarei de către mesagerul ceresc, aşa cum cântă troparul sărbătorii:

Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu fiu al Fecioarei se face şi Gavriil binevesteşte harul.

Alături de textul evanghelic care stă la baza acestei sărbători şi de cântările imnografice, Bunavestire este reprezentată şi iconografic. Există numeroase reprezentări iconografice ale acestei sărbători, fiecare având caracteristicile ei specifice. Iconografia Buneivestiri este printre primele reprezentări cunoscute ale sărbătorilor.

Una dintre acestea aparţine unui iconograf grec ce a trăit la începutul secolului al IV-lea. Ea se găseşte în Biserica Sf. Clement din fosta Iugoslavie, situându-se pe al doilea rând al icoanelor de pe iconostas, ocupând primul loc în Dodecaorton.

Icoana prezintă două personaje, pe Fecioara Maria şi pe Îngerul Gavriil. Maria este aşezată pe un tron, evidenţiind superioritatea ei asupra Îngerului, fiind prezentată deseori cu un fus în mână. În alte icoane ţine în mână un sul iar aceste detalii sunt împrumutate din Tradiţie, unele fiind menţionate în Protoevanghelia lui Iacob. Ea este îmbrăcată cu o tunică albastră, având pe cap şi peste aproape întreg corpul un maforion de purpură – semn al maternităţii divine. La fel sunt şi încălţările sale precum şi perna pe care stă. Într-o mână ţine un fir roşu cu care, după apocrifi, ţesea vălul Templului în timp ce îi apăru îngerul. Cealaltă mână este în dreptul pieptului, cu palma întoarsă în afară – semn al uimirii. Prin acest gest, Fecioara Maria face referire la legea firii atunci când primeşte vestea extraordinară: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” (Lc 1,34). În acelaşi timp ea este cu capul aplecat înspre înger, în semn de supunere. Gestul sugerează golirea de sine, iar unii sfinţi părinţi afirmă că acesta este gestul fecioriei. Sterilitatea este o declarare a eşecului omului, fecioria, semnul prin care se cedează primul loc celuilalt: nu eu sunt făuritorul vieţii, fă-o Tu Doamne. Acesta este începutul Maternităţii sale Dumnezeieşti.

Celălalt personaj reprezentat în icoană este Îngerul Gavriil. El este descris într-o mişcare rapidă, uneori este pe pământ doar cu un picior. O aripă a sa este îndreptată spre pământ, iar cealaltă este îndreptată înspre Cer, ca semn al mesajului divin pe care îl poartă. Aripa ridicată şi picioarele depărtate presupun că Îngerul nu s-a oprit din zbor. Acest simbol a fost transmis în slujbă: când diaconul (simbol al unui înger) prin repetarea ridicării cu mâna dreaptă a orarului îi cheamă pe oameni la rugăciune. Dar, în vreme ce la Bunavestire zborul îngerului este din cer pe pământ, în slujba dumnezeiască diaconul îi invită pe credincioşi să se înalţe cu el în rugăciune. Mâna dreaptă este îndreptată spre Fecioara Maria pe care o binecuvântează, iar în cea stângă ţine un toiag, acesta reprezentând autoritatea divină a mesajului adus. Mesajul îngerului este întărit de raza de lumină care vine dinspre cer spre Fecioara Maria şi care se opreşte deasupra capului ei, în faţa baldachinului sub care este ea aşezată. Această rază reprezintă Spiritul Sfânt care s-a pogorât asupra ei şi de la care Ea a zămislit.

Pr. Anton CIOBA

Rector

2020-03-24