Înainte de sosirea conchistadorilor spanioli pe continentul american, locuitorii din Tenochtitlan, actualul Mexico City, aveau credințe politeiste puternice care le ghidau complet stilul de viață. Tenochtitlan a fost centrul de cult religios pentru azteci. Potrivit credinței lor, ei trebuiau să ofere sânge uman zeului lor pentru a menține soarele în mișcare și pentru a-și păstra viața, altfel lumea s-ar sfârși.
După cucerire, spaniolii au impus creștinismul și, de-a lungul timpului, au schimbat stitlul de viață și tradițiile aztecilor. Cu toate acestea, cea mai mare provocare a fost stabilirea creștinismului ca religie unică și dominantă. Diferențele apărute între locuitori și colonizatori, în privința convertirii, au declanșat conflicte în interiorul Bisericii și confruntări frecvente. Deoarece erau tratați violent, mulți azteci nu aveau încredere în spanioli și nu doreau nimic de la ei. Situația doar se înrăutățea. Erau în mijlocul unei crize profunde și în pragul disperării: lumea nu se sfârșise după întreruperea sacrificiilor umane așa cum credeau ei, își pierduseră controlul asupra pământului lor, sufereau de noi boli și umilințe și ei s-au simțit trădați de zeii lor.
Primele congregații religioase care au ajuns în Noua Spanie, printre care franciscanii, introduceau botezul, evanghelizau băștinașii și chiar luptau pentru demnitatea lor să fie recunoscută. Franciscanii erau preocupați educarea indigenilor, credeau că nimeni nu-i poate converti într-un mod eficient și îi vedeau ca pe viitori creștini și preoți.
În jurul anului 1524, au apărut primele familii indigene care au primit botezul de la misionarii franciscani. Printre aceste familii se numără Juan Diego Cuauhtlatoatzin, care și-a schimbat numele natal în ,,Juan Diego” când a fost botezat împreună cu soția sa, Maria Lucia. Apoi, cei doi au primit și sacramentul căsătoriei.
Juan Diego s-a născut în anul 1474 în Cuauhtitlan și făcea parte dintr-o clasă socială joasă, puțin deasupra sclavilor. După moartea soției sale, în anul 1529, Juan Diego și-a îndreptat viața către Dumnezeu participând la Sfânta Liturghie și la catehizare la o biserică franciscană din Tlatelolco. Locuia cu unchiul său Juan Bernardino, un bărbat în vârstă.
În dimineața zilei de sâmbătă, 9 decembrie 1531, s-a întâmplat ceva care a schimbat credința atât aztecilor, cât și a spaniolilor. Juan Diego era în drum spre biserica misionarilor franciscani din Tlatelolco de la casa lui din Tulpetlac, când s-a întâmplat neașteptat.
,,Să știi și să înțelegi bine, cel mai smerit dintre fiii mei, că eu sunt Sfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeul adevărat, pentru care trăim, a Creatorului tuturor lucrurilor, Domn al Cerului și al Pământului. Îmi doresc ca un Templu să fie ridicat aici repede, ca să pot expune acolo și să-mi ofer toată dragostea, compasiunea, ajutorul și protecția mea”
În zori zilei, când a trecut pe lângă un deal numit Tepeyac, a auzit deodată păsările cântătoare izbucnind în armonie. Apoi, o voce dulce l-a chemat pe nume: ,,Juanito, dragul meu Juan Diego”. A urmat vocea dulce și apoi a văzut o siluetă strălucitoare pe deal. După ce s-a identificat, ea i-a cerut să meargă la episcop și să ceară construirea unui altar în același loc, pentru ca ea să-și arate și să-și împărtășească dragostea și compasiunea tuturor celor care cred. Juan Diego s-a dus imediat să-l vadă pe resentl Juan de Zumarraga pentru a transmite toate acestea. Însă, resentl a fost sceptic și l-a invitat politicos să revină în altă zi.
Costernat, Juan Diego s-a întors pe dealul Tepeyac, unde se afla Maica Domnului, și a rugat-o să aleagă un alt mesager nobil, pe cineva mai potrivit, pe care resentl l-ar crede. Dar, Fecioara i-a cerut să se întoarcă la episcop și să insiste în ziua următoare.
Nici de această data resentl nu l-a crezut pe Juan Diego și i-a ordonat să ceară un semn de la Fecioară. Juan Diego s-a întâlnit din nou cu Maica Domnului în vârful Tepeyacului. După ce i-a auzit răspunsul, Fecioara i-a cerut să se întoarcă în dimineața următoare pentru un semn pe care îl va duce episcopului.
Când Juan s-a întors acasă, l-a găsit pe unchiul său Juan Bernardino grav bolnav. A doua zi, în loc să se întoarcă la Tepeyac, Juan Diego a rămas acasă cu unchiul său pe moarte. Marți dimineața, având în vedere gravitatea stării de sănătate a unchiului său, Juan Diego a mers în căutarea unui preot pentru ca unchiul său să primească ultimele oficii. În loc să ia calea obișnuită, a ocolit dealul ca să o evite pe Fecioară, dar aceasta a coborât de pe deal și l-a mângâiat.
,,Nu sunt eu aici și nu sunt eu Mama ta? Nu ești sub umbra și protecția mea? Nu sunt eu Izvorul Bucuriei tale? Nu ești în faldul mantiei mele, în leagănul brațelor mele? Nu te întrista și nu fi deranjat de nimic. Nu te lăsa afectat de boala unchiului tău, care nu va muri acum din cauza ei, fii sigur că acum este vindecat”
Apoi, Fecioara l-a trimis în vârful dealului să taie trandafiri care să fie un semnal pentru episcop. Imediat, Juan Diego a urcat pe deal și, pe măsură ce a ajuns în vârf, a fost uimit că înfloreau atât de multe soiuri de trandafiri. S-a întors la Maria și ea i-a spus: ,,Fiule cel mai mic, această diversitate de trandafiri este dovada și semnul pe care îl vei duce episcopului. Îi vei spune în numele meu că va vedea în ei dorința mea și că va trebui să o îndeplinească”.
Juan Diego s-a întors la casa episcopului pentru a transmite mesajul și a-I da semnul pe care îl solicitase. Când a reușit în sfârit să-l vadă pe Episcop, i-a transmis că a făcut resent îi ceruse și a cerut un semn de la Fecioara Maria și i-a povestit și despre semnul pe care-l transmise Fecioara Maria. Apoi a desfășurat o pânză alba unde erau depozitați trandafirii. Prețioșii trandafiri au căzut la pământ și o imagine sfântă a Fecioarei Maria a apărut pe pânză. Cu lacrimi îndurerate și cu tristețe, resentl s-a rugat și a cerut iertare pentru că nu a crezut de la început.
După miracolul din Guadalupe, resentl a ordonat imediat construirea unei capele, unde Juan Diego și-a petrecut restul zilelor păzind imaginea veneratei Regine a Cerului. Oamenii indigeni au venit din toate colțurile să o vadă pe Mama Cerului întruchipată pe pânza unui resen de-a lor.
În anul 1622, capela a fost înlocuită cu primul temple al Fecioarei din Guadalupe, construit în același loc în care au avut loc aparițiile. În 1709 a început construcția primei Bazilici de Guadalupe, care a funcționat câțiva ani, dar structura ei a fost afectată de construcția mănăstirii vecine a capucinilor.
În 1796 a fost construită o structură nouă și modernă pentru a răspunde nevoilor miilor de pelerine care vizitează zilnic Maica Domnului din Guadalupe. Imaginea original a Maicii Domnului din Guadalupe a fost transferată în resent cunoaștem acum drept Bazilica Maicii Domnului din Guadalupe, unde se află și în resent. Designul său a fost inspirat de miracol, deoarece tavanul albastru-verde reprezintă mantina Fecioarei care ăși are copiii sub protecția ei.
Un document istoric, Nican Mopohua, relatează aparițiile Fecioarei din Guadalupe. Povestea a fost scrisă de Antonio Valeriano, un savant indigent care a auzit povestea însuși de la Juan Diego, înainte de moartea acestuia în 1548.
Alexa Andrei
Anul IV
