După cum ați văzut și citit, în ultimele luni v-am făcut părtași la trăirea profundei mele experiențe africane. O experiență nu e deplină dacă nu este împărtășită cu prietenii. Am încercat prin intermediul cuvintelor și cu ajutorul diferitelor mijloace de comunicare, să descriu și să vă îmbogățesc cu o altfel de mentalitate, cu alte tipuri de valori, cu un alt stil de a percepe această lume și această viață. În acest ultim episod al minunatei mele experiențe, aș vrea să scot în evidență câteva lucruri pe care le-am putea învăța de la africani... sau, cel puțin, ne-ar putea determina să medităm puțin la ele.
1. Să mulțumim pentru ce am primit și să ne mulțumim cu ce avem.
Unul dintre lucrurile care m-a „scandalizat” cel mai mult după această experiență, a fost faptul că cei care au primit puțin de la viață sunt mai mulțumiți, mai senini și știu mulțumi mult mai mult lui Dumnezeu decât cei care au un trai mai mult decât decent și o viață, teoretic, mai ușoară. Ei mulțumeau pentru fiecare ploaie căzută din cer și se bucurau cu adevărat de ea. Noi, de multe ori, ne enervăm și devenim indispuși când ploaia ne strică planurile, ne udă hainele noi sau ne cauzează disconfort. Mi-a rămas pentru totdeauna în suflet bucuria și privirea copiilor de acolo în momentul când primeau câte o bomboană și, cu mare tristețe, realizez că astăzi mulți dintre copiii noștri nu se bucură nici măcar atunci când, prin eforturi financiare substanțiale, părinții le oferă un telefon sau chiar o tabletă. Și atunci mă întreb: acest sentiment de mulțumire și satisfacție depinde oare chiar atât de mult de condițiile exterioare, de ceea ce ne oferă viață sau este mai degrabă un sentiment care răsare în interiorul nostru, demonstrând atitudinea fundamentală pe care noi o avem în și față de viață?
2. Să ne respectăm bătrânii și pe cei mai în vârstă ca noi.
Am stat și am trăit printre ei aproape patru luni, dar vă mărturisesc sincer că nu am văzut un bătrân abandonat sau ignorat de societate. Copiii sunt datori să aibă grijă de părinții lor și să le asigure o bătrânețe decentă. În momentul mesei, prima farfurie din mâncarea gătită pentru întreaga familie, merge la cei bătrâni, urmând ca mai apoi să ajungă și la ceilalți membri ai familiei. Stau și analizez deseori situația bătrânilor noștri din azile, spitale sau chiar a acelora care au rămas singuri acasă. Oare aceasta să fie adevărata civilizație? Oare aceasta este atitudinea corectă față de părinții noștri care s-au străduit să ne crească așa cum au putut ei mai bine și să ne ofere maximul din ceea ce erau ei capabili? Unde a dispărut acel sentiment natural al recunoștinței față de părinții și bunicii noștri? Ar trebui, încă o dată, să stăm și să analizăm puțin situația în care a ajuns societatea noastră așa-zis civilizată și, mai ales, încotro ne îndreptăm.
3. Africanii apără viața.
În Coasta de Fildeș avortul este interzis prin lege. Conform datelor statistice, în România, din 1958 până în 2014 (anul pentru care sunt disponibile ultimele date statistice) au fost înregistrate doar în spitalele de stat din țară 22.638.755 avorturi. Datele publicate în 2012 de Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că România are ce mai ridicată rată de avort din Europa: 480 de avorturi la 1.000 de naşteri (aproape o treime din copiii concepuţi sunt avortaţi). În schimb, într-o țară pe care noi o considerăm din lumea a treia și departe de civilizație, avortul este interzis prin lege de stat și orice medic care recurge la astfel de metode, într-un mod ilegal, este pasibil de închisoare. Dacă o astfel de societate, care își ucide copiii într-un mod legal, este considerată modernă și avansată, permiteți-mi să regret această evoluție și modernizare. Un raționament de logică simplu ne spune că o societate care își ucide viitorul este sortită dispariției sau cel puțin unor dereglări interne care o vor afecta pe toate planurile. Astăzi, în România, ne lamentăm din ce în ce mai mult de lipsa unor lideri, oameni politici sau oameni de caracter care să dirijeze frâiele acestei țări și să o conducă spre un trai mai bun; oare în acele zeci de milioane de omucideri nu ne-am asasinat mulți dintre aceia care puteau să conducă această țară și această societate spre o dezvoltare corectă și spre binele tuturor? Este doar o întrebare retorică.
4. Să râdem chiar și atunci când viața ni se pare grea.
Dacă veți face o simplă plimbare pe străzile Europei, nu aveți cum să nu observați mulți oameni triști, îngândurați, grăbiți sau chiar având chipul deformat de la multitudinea de griji pe care le au. Mulți dintre ei cu capul plecat, neatenți la cei care trec pe lângă ei și fără un strop de speranță sau optimism în ei. Oare de ce în Europa încă nu am auzit acel hohot de râs al copiilor din Africa, care m-a cucerit imediat după ce am ajuns acolo? De ce oare noi am uitat să ne bucurăm de micile plăceri și bucurii ale vieții? De ce nu suntem bucuroși că avem tot ceea ce are nevoie un om pentru a fi fericit? Spunea cineva că Pămâtul oferă suficient pentru a acoperi nevoile omului, dar nu și lăcomia lui. Vom ajunge la sfârșitul vieții și ne vom da seama cu tristețe că un om nu are nevoie de foarte multe ca să fie fericit. Vom realiza că amintirile noastre cele mai frumoase sunt chiar acele bucurii mici ale vieții dar atât de importante și profunde. Ne vom trezi că am uitat să trăim și să ne bucurăm de viață tocmai din cauza faptului că am trăit cu falsa convingere că fericirea omului vine de undeva din afară, din lucrurile pe care a reușit să le adune de-a lungul anilor. Să ne bucurăm până nu va fi prea târziu.
5. Când nu suntem mulțumiți sau considerăm că viața ne-a oferit prea puțin, să ne gândim că:
- ceea ce am primit, am primit gratis și fără merite personale. Ce am făcut noi pentru a avea norocul de a ne naște într-o lume unde nu se moare de foame și unde avem toate cele necesare pentru a duce o viață decentă?
- de multe ori, ei, cei cărora viața nu le-a prea zâmbit, oferă mai mult zâmbet vieții decât noi;
- lumea poate deveni mai bună doar dacă noi vom deveni mai buni. Ca urmare a bunătății noastre, cei defavorizați vor avea mai puține lipsuri;
- fiecare zi din viața noastră este un cadou de la Dumnezeu. Dimineața când ne trezim, în loc să ne gândim la toate greutățile și problemele ce ne așteaptă, să ne bucurăm pentru că vedem din nou lumina zilei și avem ocazia să ne bucurăm de tot ce ne înconjoară; alții nu au avut această șansă.
Voi încheia prin cuvintele autorului și omului de afaceri american Anthony Robbins: „Convingerile noastre în legătură cu ceea ce suntem şi ceea ce putem fi determină cu precizie ceea ce vom fi. Dacă credem în magie, vom trăi o viaţă magică.” Viața este frumoasă și are o valoare inestimabilă dar întotdeauna depinde de unghiul din care o privim. Frumusețea stă în ochiul celui care privește și nu în lumea exterioară.
Fr. Florin BODE
Vicerector
