Home / Spiritualitate / Examenul de conștința particular

Una dintre posibilităţile de perfecţionare a vieţii noastre de credinţă prin care ne putem apropia zilnic, treptat, de Dumnezeu, de a iubi de fiecare dată mai mult, este examenul particular, de preferinţă zilnic (seara), sau de mai multe ori pe zi. Examenul particular ne ajută să luptăm cu eficacitate împotriva defectelor şi obstacolelor care ne despart de Cristos şi de fraţii noştri şi ne facilitează dobândirea virtuţilor şi obişnuinţelor care să favorizeze legăturile noastre cu Dumnezeu.

Ne amintim de făgăduirea Sfintei Euharistii în sinagoga din Capernaum, care a provocat scandal şi pentru care mulţi discipoli nu L-au mai urmat. Cei doisprezece au rămas credincioşi Domnului cu toate că nici ei nu au înţeles mare lucru. De ce au rămas totuşi?  Pentru că îi unea cu Isus o prietenie profundă şi au înţeles că Domnul are cuvintele vieţii veşnice şi de fapt, pentru că Îl iubeau profund. „La cine să mergem?” îi spune Petru atunci când Domnul îl întreabă dacă vor să plece şi ei: „Tu ai cuvintele vieţii veşnice!” (Io 6, 68)

Nouă creştinilor ne revine sarcina de a da mărturie (prin statornicia noastră în credinţă) despre această virtute, uneori atât de puţin preţuită, care este fidelitatea.

Apostolii ne arată că această virtute se întemeiază pe iubire. Iubirea este aceea care îi face să rămână cu Domnul. Doar unul dintre ei Îl va trăda mai tîrziu.

De aceea Fericitul Ioan Paul al II-lea ne sfătuieşte: „Căutaţi-L pe Isus, străduiţi-vă să daţi curs unei credinţe profunde, care să vă informeze şi să vă orienteze întreaga viaţă...” El trebuie să fie prietenul şi sprijinul nostru pe drumul vieţii. Numai El are cuvintele Vieţii veşnice. Nimeni altcineva!

În această lume viaţa creştinului este o pendulare constantă între iubirea de Cristos şi lipsa acesteia, din cauza slăbiciunilor omeneşti, a patimilor şi micului spirit burghez din fiecare dintre noi, care o ucid.

Fidelitatea noastră faţă de Cristos se făureşte zilnic în lupta împotriva a tot ceea ne desparte de El, în eforturile pe care le facem spre a prospera în virtuţi.

Pentru a păstra credinţa fermă faţă de Domnul este necesar, aşadar, să luptăm în orice moment, cu bucurie, oricât de mărunte sau mari ar părea bătăliile pe care le purtăm.

Pentru aceasta trebuie să ne facem examenul particular, pentru a ne cunoaşte defectele împotriva cărora trebuie să luptăm, precum şi obstacolele care trebuiesc înlăturate sau ocolite, pentru biruinţă asupra lor şi pentru a dobândi acele virtuţi sau obişnuinţe care să favorizeze legăturile noastre cu Dumnezeu.

Examenul particular ne face să ne concretizăm, totodată, scopurile în viaţa interioară şi ne ajută să respingem atacurile ispitei, slăbiciunile care ne provoacă numeroase necazuri. Există şi un examen general, prin care trebuie să ne întrebăm în prezenţa Lui în Sfânta Euharistie: Îl iubim şi dorim să Îl cunoaştem şi să creştem în iubire faţă de El? Sunt dispus să lupt astfel încât această dorinţă de a lupta să constituie o bază pentru examenul meu particular? Sunt ascultător faţă de indicaţiile pe care le primesc de la formatori sau în îndrumarea spirituală?                           Examenul particular scurt şi frecvent de-a lungul unei zile trebuie să aibă un scop foarte precis şi anume îndreptarea spre o anumită virtute (de exemplu umilinţa), sau îndepărtarea unui defect dominant.

Pentru aceasta trebuie să ne cunoaştem defectul dominant, vizibil, care ne face cel mai mult rău. Când cineva este dominat de un defect, trebuie să se înarmeze singur împotriva acestui duşman şi să încerce să lupte mai întâi împotriva lui, deoarece, dacă acesta nu va fi învins, riscă să nu le poată învinge nici pe celelalte defecte sau patimi mai mici.

De aceea este important să ne cunoaştem pe noi înşine şi să ne fixăm obiective clare de luptă împotriva acestor defecte, să ne adaptăm fiecare această luptă după tipul de defecte pe care fiecare îl are. Înainte de face examenul particular, trebuie sa-L rugăm pe Domnul să ne lumineze, ca să ştim împotriva a ce vrea El să luptăm.

Înainte de face examenul particular, trebuie sa-L rugăm pe Domnul să ne lumineze, ca să ştim împotriva a ce vrea El să luptăm. Modul sau maniera de concretizare a acestui examen este o îndatorire personală. Unora le este necesară ţinerea unei evidenţe exacte, altora le este suficientă privirea sau examinarea retrospectivă. Acest lucru depinde de la o persoană la alta, în funcţie de echilibrul, temperamentul, conştiinţa şi tipologia psihologică a fiecăruia.

Nu trebuie să ne aşteptăm întotdeauna la rezultate imediate. De regulă trebuie răbdare, reluarea continuă de la capăt a luptei fără a fi descurajaţi. Astfel, prin rugăciune, cu ajutorul Domnului vom reuşi să punem bazele umilinţei, căci pentru a menţine deschis examenul particular (a-l practica în mod regulat), este nevoie de tărie, constanţă şi umilinţă, pentru că sensul luptei noastre pentru a depăşi sau a elimina un defect, este căutarea iubirii lui Dumnezeu, îndepărtarea obstacolelor care îngreunează prietenia cu El şi cu semenii noştri.

Examenul particular, concret, în fiecare zi, precum şi lupta internă pentru înlăturarea defectelor personale este cel mai bun remediu împotriva slabiciunii şi a delăsării.

Fidelitatea despre care vorbeam, se făureşte zi de zi, pornind de la lucrurile cele mai mărunte şi continuând cu tărie, în momentele grele. Cea mai mare primejdie pentru un creştin este să dispreţuiască lupta interioară – cu sine însuși – care întăreşte puţin câte puţin sufletul şi îl căleşte.

Să nu uităm că aceia care luptă s-ar putea să nu învingă întotdeauna şi chiar dacă au căzut în luptă şi nu au obţinut victoria, sunt eroi, pe când cei care o abandonează şi fug, sunt dezertori.

Ce lucru mare ar fi dacă îngerul nostru păzitor ar putea da mărturie la sfârşitul vieţii noastre, despre lupta pe care am purtat-o în fiecare zi, chiar dacă nu am fost victorioşi întotdeauna!

 

Pr. Anton RUS

Asistent spiritual