Aflat în vizită la Oradea, Excelența Sa Giampiero Gloder, Nunțiul Apostolic în România și Republica Moldova a făcut o vizită scurtă Seminarului Teologic Greco-Catolic „Sfinții Vasile, Grigore și Ioan”.
Pe data de 21 noiembrie 2025, de sărbătoarea Intrării în Templu a Maicii Domnului, Preasfinția Sa Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească în Biserica „Sfântul Gheorghe” din curtea Seminarului Teologic Greco-Catolic „Sfinții Trei Ierarhi”, împreună cu Preasfinția Sa John Michael Botean, episcopul greco-catolic de Canton, Ohio, și cu un sobor de preoți.
Seminarul Teologic Greco-Catolic „Sfinții Trei Ieranhi Vasile, Grigore și Ioan” a participat la Întronizarea celui de-al doilea Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, Preafericirea Sa Claudiu-Lucian Pop, a avut loc sâmbătă, 15 noiembrie 2025, în Catedrala Arhiepiscopală Majoră „Sfânta Treime” din Blaj.
În data de 28.10.2025, în Biserica Seminarului din Oradea, s-a celebrat un dublu eveniment. Pe de o parte, ca în ultimii ani, comunitatea Seminarului Teologic Greco-Catolic a celebrat și onorat amintirea Fericiților Episcopi Martiri ai Bisericii noastre, mai precis pentru a rememora fatidicele evenimente din jurul zilelor de 28/29 octombrie 1948 când au fost arestați peste noapte episcopii Bisericii Române Unite.
Sâmbăta, 18 octombrie 2025, în Parohia Greco-Catolică „Sfântul Gheorghe” Olosig, Oradea (Biserica Seminarului), prin impunerea mâinilor Preasfinției Sale Virgil Bercea au fost hirotoniți cinci diaconi. La celebrare au participat un sobor de preoți, din țară și din străinătate, însoțiți de formatorii Seminarului.
„Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi le-a dat lor putere asupra
duhurilor necurate ca să le scoată afară şi să tămăduiască orice boală
şi orice slăbiciune. (…) Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi,
curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i afară! Mt. 10, 1.8
„Un ateu. Psihiatrul care mă asistă adesea la exorcismele pe care le fac este un ateu” – mi-a destăinuit odată Don Amorth. Mi-am exprimat surprinderea, întrucât, tot din spusele lui, știam că „oricine asistă cel puțin o dată la un exorcism nu poate rămâne indiferent. Nu poate să nu mai creadă”. Don Amorth mi-a răspuns abia după o mică pauză. Mi-a urmărit cu atenție reacția de nedumerire și, într-un târziu, zâmbind, mi-a spus că psihiatrul se declară el ateu, dar ‒ de fapt ‒ este un foarte bun creștin. În lumea psihiatrilor sună mai bine să te declari ateu, însă ‒ în cele din urmă ‒ crezul tău profund este cel care te mână să acționezi într-o direcție sau alta.
Sâmbătă, 4 octombrie 2025, cu începere de la ora 18:00, în Parohia Greco-Catolică „Sfântul Gheorghe” Olosig, Oradea, a avut loc o seară de rugăciune Taizé. La această rugăciune au participat fratele Kilian, membru al Comunității Taizé, Franța, care este responsabil de grupurile de români care merg în pelerinaj la Taizé. Acesta, pe lângă comuniunea de rugăciune, le-a prezentat celor prezenți istoria și specificul Comunității Taizé.
22 septembrie 2025,
Fraterna Domus – Sacrofano (Roma)
Al XV-lea Congres Internațional al Asociației Internaționale a Exorciștilor (AIE) a avut loc în perioada 15-20 septembrie 2025, la casa de spiritualitate „Fraterna Domus” din Sacrofano, lângă Roma. La Congresul internațional AIE 2025, care se desfășoară o dată la doi ani alternând cu cel național, au participat aproximativ 300 de preoți exorciști de pe toate continentele și auxiliari ai exorciștilor.
România a fost reprezentată de către doi exorciști, respectiv exorcistul Arhidiecezei Romano-Catolice de București și cel al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, membrii ai Asociației Internaționale a Exorciștilor.
Istoria unui cuvânt și semnificațiile unui eveniment
Cuvântul „jubileu” are o istorie interesantă, provine din evreiescul „iobel” care înseamnă „corn de berbec”, un instrument prin sunetul căruia se anunța intrarea într-un an de odihnă a existenței și de restaurare a relației cu Dumnezeu (Leviticul, 25). A intrat în limbile moderne prin traducerile biblice, fiind tradus în Septuaginta cu iobelaios și în traducerile latine cu iubilaeos. În creștinism s-a pierdut legătura cu instrumentul care anunța începutul acestei perioade și a rămas sensul de an special dedicat Domnului, iar în limbile moderne sensul s-a extins la aniversarea a cincizeci de ani de la un eveniment, apoi la aniversarea unui număr oarecare de ani (de obicei 50 sau 25). Astăzi, acesta este singurul sens pe care majoritatea oamenilor îl cunosc, poate și fiindcă dicționarele din perioada comunistă omiteau sensurile legate de religie.
