Sfântul Andrei s-a născut în jurul anului 660 în Damasc, oraș care se afla sub stăpânire musulmană. Ajunge apoi călugăr la Ierusalim. În calitate de secretar al Patriarhului v-a semna actele Sinodului VI Ecumenic de la Constantinopool. Ca monah a desfășurat numeroase opere de caritate. Este numit episcop într-o localitate din Creta, fapt pentru care primește numele de Cretanul sau Criteanul, așa cum l-a consacrat tradiția bisericească. A fost un episcop desăvârșit în a-și păstori turma care i-a fost încredințată. Este cunoscut pentru acest canon care a intrat în cartea Triodului și care constituie o piesă liturgică importantă pentru perioada Postului Sfintelor Paști.
Canonul Sfântului Andrei, se aseamănă canoanelor oarecum mai cunoscute, a Sfântului Înger păzitor și al Domnului nostru Isus Hristos. Este un canon de pocăință, adică un lung imn liturgic, alcătuit din 9 cântări bogate, compuse, la rândul lor, din stihiri scurte de pocăință, ritmate de invocația „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă”, cerere care amintește de rugăciunea vameșului. Acest bogat și frumos canon este, în același timp, prin textul său, o meditație biblică și o rugăciune de pocăință. Este un dialog al omului cu propria sa conștiință, luminată de citirea Sfintei Scripturi.
Această rugăciune se celebrează pe fragmente în primele patru zile ale Postului și în întregime joi, în săptămâna a V-a a Postului.
Dragoș TOMESCU
Anul I
