,,Mărturia de iubire și fidelitate a Sfinților Petru și Pavel îi luminează pe Păstorii Bisericii, pentru a-i conduce pe oameni la adevăr, formându-i la credința în Hristos”, spunea Papa Benedict al XVI-lea în cadrul audienței generale din 29 iunie 2011.
Simon Petru, născut în Betsaida, locuiește în Capernaum și este pescar pe Marea Galileii. Chemat de Isus, împreună cu fratele său Andrei și alături de Iacob și Ioan, Petru este martor la cele mai importante evenimente din viața Mântuitorului. Este un om simplu, direct, uneori impulsiv, care adesea vorbește și acționează în numele tuturor apostolilor, fără a ezita să-i ceară Învățătorului explicații cu privire la predicare, pilde și alte chestiuni.
,,Nu cumva vreți să plecați și voi?”, îi întrebă Isus pe apostoli după ce a vorbit în sinagoga din Capernaum, stârnind confuzie chiar și printre numeroșii Săi ucenici, dintre care mulți, din acel moment, decid să nu-l mai urmeze. ,,Doamne, la cine vom merge?”, răspunse Simon Petru, ,,Tu ai cuvintele vieții veșnice și noi am crezut și am cunoscut că tu ești Sfântul lui Dumnezeu”.
În Cezareea lui Filip, când Mesia îi întreabă pe discipolii săi ,,Cine ziceți că sunt Eu?”, Petru este cel care afirmă: ,,Tu ești Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu!”. Isus îi răspunde atunci: ,,Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: dacă vei lega [ceva] pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega [ceva] pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”.
În timpul Patimilor, Apostolul Petru se leapădă de Mântuitor de trei ori. Papa Francisc spunea că, exact ca în felul lui Petru, ca Biserică, vom fi mereu ispitiți de acele ,,șoapte” ale celui rău care vor fi o piatră de poticnire pentru misiune. Spunem ,,șoapte” pentru că diavolul seduce mereu în secret, asigurându-se că nu i se recunoaște intenția, se comportă ca un fals în dorința de a rămâne ascuns și de a nu fi descoperit. Dar, în ciuda ezitării, Petru este primul ucenic care a intrat în mormântul lăsat gol de Isus și îl vede pe Hristos înviat manifestându-se împreună cu ceilalți apostoli adunați în cenaclu.
În timp ce pescuiau noaptea, Isus îi apare încă o dată cerându-i să-și hrănească turma și prevestind cu ce moarte o va înălța. Apostolul devine punctul de referință pentru primii urmași ai lui Hristos, el propovăduiește Vestea cea Bună în multe orașe – în afară de Ierusalim – și este persecutat de Sinedriu. Îl întâlnește pe Pavel care îi povestește despre convertirea sa și îl confruntă de mai multe ori, acceptă observațiile și considerațiile sale și se trezește acolo pentru a discuta și pentru a decide orientările Bisericii în curs de dezvoltare.
Pavel este un evreu din Tars (Turcia de astăzi), dar și un cetățean roman cult, educat în școala evreiască continuată la Ierusalim. Ca mulți evrei din acea vreme, are un nume dublu: Saul este cel evreu, Pavel cel greco-latin. Nu-l cunoaște pe Isus și este printre primii care i-au persecutat pe creștini, considerați o sectă periculoasă, care trebuia eradicată. Este menționat pentru prima dată în scripturi în relatarea uciderii cu pietre a lui Ștefan în Ierusalim, proto-martirul creștin. Un susținător mândru al tradiției evreiești, el caută să distrugă Biserica în curs de dezvoltare. În timp ce călătorea spre Damasc, o lumină din cer l-a cuprins și, căzând la pământ, a auzit un glas care-i zicea: ,,Saule, Saule, de ce mă prigonești?”. El a răspuns: ,,Cine ești Tu, Doamne?”, iar vocea a răspuns: ,,Eu sunt Isus, pe care tu îl prigonești!”. Saul s-a ridicat de la pământ și nu a văzut nimic. După ce și-a recăpătat vederea, Pavel a fost botezat. Acesta a întâlnit mica comunitate creștină a locului, arătându-se în Sinagogă și dând mărturie despre ce i s-a întâmplat.
Așa își începe apostolatul în favoarea Bisericii, căreia i s-a opus atât de mult, și merge prin Ierusalim, Tars, Antiohia, la Cipru, în Galația, Macedonia și Grecia, continuându-și misiunea printre evrei și mai ales printre păgâni, cunoscuți și sub denumirea de ,,neamuri”. Se oprește câțiva ani în Corint și Efes și atinge alte țări înainte de a se întoarce la Ierusalim. Este acuzat de evrei că a predicat împotriva legii și că a introdus în templu un păgân convertit și astfel este arestat. Este transferat la Roma și achitat din lipsă de probe. Își continuă misiunea în contact cu comunitatea creștină și este arestat din nou sub Nero și condamnat la moarte.
Sfinții Petru și Pavel sunt înfățișați în icoană îmbrățișați, cu toate că erau foarte diferiți: un pescar și un fariseu cu experiențe de viață, sensibilități și moduri de trai diferite. Nu au lipsit opiniile contradictorii și dezbaterile sincere. Dar ceea ce i-a unit era infinit mai mare: Isus a fost Domnul pentru amândoi, împreună au spus ,,Domnul meu”.
Cei doi apostoli se întâlnesc la Roma. Petru este răstignit, în timpul împăratului Nero, cu capul în jos, iar Pavel este decapitat. Tradiția relatează că martiriul lor are loc în aceeași zi: 29 iunie, anul 67. Pe mormintele lor este construită Bazilica San Pietro și Bazilica San Paolo.
Solemnitatea Sfinților Petru și Pavel ne invită să retrăim credința acestor doi apostoli care L-au recunoscut pe Isus. Pavel l-a numit ,,Fiul Dumnezeului celui viu”, exclamând ,,Pentru mine a trăi este Hristos”.
Andrei ALEXA,
Anul III
