Home / Stiri

ŞTIRI

„Chemaţi pentru a face să strălucească cuvântul adevărului”

În luna martie 2015, cu aportul Centrului Misionar Diecezan Iași, Florin Bode, vicerectorul Seminarului Teologic al Eparhiei de Oradea, va pleca în Coasta de Fildeș pentru o experiență misionară de 4 luni de zile. Înainte de a porni la drum, ne-am gândit să-i adresăm câteva întrebări.

1. Ați ales să faceți această experiență misionară în Africa, departe de România și de realitățile pe care le cunoașteți, deschizându-vă noutății, imprevizibilului... cu alte cuvinte Providenței. Ce v-a îndemnat să faceți această alegere? Cum ați ajuns până aici?

  

Dorința de a face o experiență misionară s-a născut în sufletul meu în urmă cu câțiva ani când, auzind de operele misionare ale Bisericii Catolice din întreaga lume și ascultând mărturiile unor preoți misionari, a apărut în interiorul meu gândul și aspirația de a participa activ la această operă de evanghelizare a celor care încă nu l-au descoperit pe Dumnezeu întrupat. Pe lângă aceasta, am fost întotdeauna atras de această misiunea socială a Bisericii, de implicarea ei în cele mai de bază nevoi ale oamenilor, de dorința ei de a trăi alături de oameni în concretul vieții lor, de această dedicare totală a celor care aleg o astfel de viață.

La început, mi se părea destul de greu de realizat acest vis deoarece eram conștient că implică o bună pregătire fizică și spirituală, o conștientizare profundă a realităților de acolo, dar cu ajutorul Centrului Misionar al Diecezei Romano-Catolice de Iași și a părintelui Anton Cioba, rectorul Seminarului Greco-Catolic din Oradea, totul s-a concretizat într-un timp relativ scurt, timp în care toate porțile s-au deschis – semn că (sper) și Dumnezeu voia să fac această experiență de viață.

 

2. Ce știți despre activitatea misionară și misionari în general? Am înțeles că Biserica Greco-Catolică nu a mai avut parte niciodată de un astfel de eveniment? Care a fost reacția episcopului când l-ați anunțat?

 

În momentul în care s-a născut în mine acest vis, nu știam prea multe despre activitatea misionară, nu aveam prea multe  date concrete și doar îmi imaginam anumite aspecte ale acestei realități a Bisericii. Făcând parte dintr-o biserică, care se străduiește să-și adune forţele distruse de tăvălugul comunist, eram concentrat mai mult pe nevoile interioare urgente ale Bisericii mele. Sigur că, eram în contact și cu misiunile greco-catolice din țările occidentale (Franța, Marea Britanie, Belgia, Italia, etc.) însă îmi doream să cunosc Biserica în universalitatea problemelor ei, în frumusețea și bogăția diferitelor tradiții și culturi.

Vreau să spun că acestă experiență misionară a fost un cadou neașteptat din partea prietenului meu, pr. Anton Cioba, care știind de acest vis al meu, a pus totul la punct, a organizat totul cu cea mai mare discreție și m-a pus în fața faptului împlinit. Astfel, nu am fost eu cel care am fost nevoit să-l anunț pe episcopul meu  că s-ar putea să plec în Africa, dar din câte am înțeles  PS Virgil s-a arătat foarte deschis și receptiv la această nevoie a Bisercii și s-a bucurat că există o astfel de dorință în sânul Bisericii Greco-Catolice. Este un ierarh care încurajează și sprijină orice acțiune legată de viața misionară a Bisericii.

 

3. Ce știți despre realitatea locală a misiunii în care veți merge? Aveți vreo temere legată de această misiune? Care ar fi?

  

Din momentul în care am aflat despre faptul că voi pleca în Coasta de Fildeș, mai precis în misiunea din Djebonoua, am început să mă informez și să citesc mai multe despre această misiune. Astfel am aflat despre activitatea părintelui Gabriel Cimpoieșu, preotul misionar de acolo, de realitățile misiunii de acolo, de condițiile climatice și situația politică a Coastei de Fildeș, conștient fiind că aceste cunoștințe teoretice îmi vor fi răvășite de experiența practică de acolo.

La început, neliniștea cea mai mare a fost legată de pericolele fizice: boli (organismul nostru nefiind obișnuit cu condițiile de acolo), prezența trupelor rebele despre care auzisem, adaptarea la clima de acolo, însă după ce am făcut vaccinurile necesare mi-am spus că ceea ce depinde de mine am făcut și acum mă încredințez în mâinile lui Dumnezeu. În momentul de față mai am o singură „temere” și anume acea că această experiență mă va transforma și îmi va plăcea atât de mult, încât atunci când mă voi întoarce, să nu mă mai regăsesc în România. Vom vedea.

 

4. V-ați propus un obiectiv anume pentru această misiune? V-ați propus ceva în mod personal, comunitar? (Așteptăm mai apoi să vedem când vă întoarceți să vedem dacă a fost așa sau poate nu).

 

Nu pot să spun că am un obiectiv precis pentru această misiune, nu știu la ce să mă aștept, e ceva cu totul nou, așa că am decis să îl las pe Dumnezeu să mă surprindă și să mă îndrume în direcția în care vrea El. Sigur că mi-aș dori ca pe plan comunitar, al Seminarului și chiar al Bisericii Greco-Catolice, această experiență să fie doar un început al activității misionare a Bisericii pe care o reprezint și ca pe viitor colaborarea cu Centrul Misionar al Diecezei de Iași să fie din ce în ce mai apropiată și mai rodnică din acest punct de vedere, deoarece sunt ferm convins că sunt mulți seminariști și  tineri greco-catolici care și-ar dori să facă o astfel de experiență.

Cu siguranță că atunci când mă voi întoarce voi împărtăși această experiență și voi analiza diferențele dintre cel care am fost înainte de a pleca și cel care a venit și sper să pot transmite multora acel curaj și disponibilitate necesară misionarului.

 

5. Cu ce gânduri plecați în această activitate misionară? Care sunt gândurile pe care le aveți?

 

Primul gând care îmi vine acum în minte sunt copiii de acolo, pe care i-am văzut în diferitele poze și filmulețe ale celor care deja au fost acolo. Unii râdeau, alții erau triști, alții îngrijorați, și aș vrea să aduc un zâmbet, cât de mic pe fața lor, cât timp sunt acolo. Sigur, vreau să particip la întreaga viață a misiunii, să cunosc mentalitatea și obiceiurile celor de acolo, însă îmi doresc foarte mult să cunosc și să mă apropii cât mai profund de „sufletul african”.

 

6. Ce credeți că ar aștepta Dumnezeu și Biserica de la tine în această misiune?

 

Dumnezeu vrea să se facă cunoscut întregii lumi, însă nu este modul Lui specific de a se revela, în mod extraordinar, în imensa Sa splendoare. Dumnezeu este discret, intră în viața omului concret și în mod natural. Așadar, are nevoie de instrumente umane pentru a le arăta iubirea Sa și celor pe care, în mod greșit, lumea îi marginalizează sau îi consideră o periferie a societății internaționale.

 Spunea Albert Einstein: „Coincidența este modul lui Dumnezeu de a rămâne anonim.” Aș vrea să fiu o „coincidență fericită” pentru cei de acolo.

 

7. Un gând adresat copiilor, tinerilor și adulților diecezei noastre, înainte de a pleca în misiune!?

  

Întotdeauna am admirat și am lăudat prezența, implicarea, activitatea și bucuria pe care o transmit copiii și tinerii Diecezei de Iași: rămâneți la fel, demonstrați celorlalți tineri că nu există bucurie, fericire și entuziasm fără Dumnezeu. Să oferim lui Dumnezeu cea mai frumoasă perioadă a vieții noastre, să nu lăsăm pentru Dumnezu doar rămășițele sau perioadele triste ale vieții noastre. El are nevoie de tinerețea, pasiunea și entuziasmul tineresc pentru a-și face cunoscută esența Sa – iubirea totală. Nu vă fie frică de Dumnezeu, chiar dacă vă cere lucruri, aparent, imposibil de realizat... suntem instrumente în mâna Lui și ne va da și forța necesară pentru a le realiza.

Dragi părinți și formatori, copiii sunt cadourile lui Dumnezeu pentru noi, nu sunt produsul și proprietatea noastră – ajutați-i să realizeze planul lui Dumnezeu cu ei, sprijiniți-i în momentele grele și corectați-i cu fermitate când greșesc. Nu pregătiți drumul pentru copil ci pregatiți copilul pentru drum!

    Cu aceste gânduri, vă încredințez providenței divine și sper să ne auzim (scriem) cu bine! Rugați-vă pentru misionari!

 

 

Interviu cu fr. Florin Bode, realizat de Centrul Misionar Diecezan Iași

Galerie media (10)

2016-03-07