Miercuri, 25 ianuarie, s-a încheiat octava de rugăciune pentru unitatea creştinilor. Reprezentanţii fiecărei Biserici creştine din oraş s-au întâlnit în catedrala greco-catolică Sfântul Nicolae, pentru a se ruga împreună. Aici ne putem aminti de Sfântul Pavel care le spunea corintenilor în capitolul 1 versetul 12: "Şi spun aceasta, că fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos!." Asemeni corintenilor şi reprezentanţii bisericilor (de tradiţie petrină, protestantă sau neoprotestantă) şi-au adus aminte că sunt ai lui Hristos.

Indiferent de hainele pe care le îmbracă pentru celebrare, de modul de a ne ruga sau de limba în care ne rugăm, nu se mai putea întrezării nicio diferenţă când se rostea rugăciunea împărătească, rugăciunea "Tatăl Nostru". Tema principală a cuvintelor de învăţătură a fost cea a păcii şi a iubirii fraterne. Aici aş dori să aduc câteva exemple de cuvinte care m-au mişcat şi care mi-au rămas în minte să le mai "rumeg". Astfel a fost povestioara spusă de PS. Laszlo Bocskei (episcopul Bisericii Romano-Catolice din Oradea) la rugăciunea din biserica unitariană. Dânsul ne spunea cum că nişte copii s-au întâlnit pentru a se juca cu cuburi. Fiecare şi-a adus de acasă cuburile proprii, şi au construit un castel impunător. Dar venind seara, fiecare a trebuit să se întoarcă la casele lor şi astfel să distrugă ceea ce au construit împreună. Astfel au realizat acei copilaşi că singuri puteau construi ceva "frumos", dar împreună puteau construi ceva "minunat". Ca o încheiere a acestui articol doresc să răspund la o întrebare. Am fost întrebat: "De ce contează aceste zile de rugăciune, fiindcă sunt puţine şi nu se realizează nimic". Aş dori să răspund la această întrebare cu rugăciunea reprezentantului bisericii luterane la rugăciunea din Biserica Reformată. Pr. Mathias a spus rugăciunea lui Antoine de Saint-Exupéry care îi cerea divinităţii să îl înveţe "arta paşilor mici". Tot aşa şi noi facem paşi mici, dar mergem înainte!