Biserica Sf. Gheorghe din Oradea, numită şi "a Seminarului Teologic", se găseşte pe str. Parcul Traian, nr. 8, pe malul drept al Crişului Repede. Este zidită din cărămidă, cu fundaţie de piatră, în stil baroc-târziu. Iconostasul este sculptat, iar pictura este realizată în patru registre, pe pânză şi lemn.

Frescele bisericii, realizate în anul 1907 în stil clasic, urmează păstrând proporţiile schiţele şi cromatica picturii din Catedrala Greco-Catolică Sf. Nicolae a Oradiei.

Istoria bisericii Seminarului Greco-Catolic este una tumultoasă şi pleacă din secolul XIV. Pe locul actualei biserici se afla o altă biserică de rit latin închinată Sfântului Egidiu, existând câteva referinţe despre parohii acesteia: în 1335 - Ioan şi Nicolae; în 1422 - Ştefan, Crăciun; în 1460 - Andrei. Mai târziu, Parohia a contribuit cu 3 florini aur pentru cheltuielile Conciliului de la Trento (1454-1563).

Între anii 1569 şi 1579, biserica Sf. Egidiu s-a găsit sub stăpânirea calvinilor. În 1579 a fost predată iezuiţilor, dar pentru interval scurt, căci în 1588 revine pe mâna calvinilor. Pe vremea stăpânirii turceşti (1660-1692) Biserica Sf. Egidiu este distrusă, rămânând doar unele porţiuni din fundaţie.

Oradea este recucerită de către austrieci în 1692, cu aceştia venind şi iezuiţii. Pe locul fostei biserici Sf. Egidiu se construieşte una nouă, unde se vor înmormânta în 1714 mareşalul General Friederic de Lovenburg, iar în 1759 prefectul iezuit Francisc Polentari.

Osemintele lor sunt eternizate cu câte o lespede, prefectul iezuit în mijlocul bisericii, respectiv mareşalul în partea de est, lespezi care au supravieţuit până astăzi.

Odată cu întemeierea episcopiei române unite în 1777, împărăteasa Maria Tereza cedează biserica pentru canonicii români. Cerând episcopul Ignatie Dărăbant cedarea complexului pentru un seminar (lucru care s-a şi întâmplat în 30 ianuarie 1792, prin împăratul Leopold II, porunca fiind emanată de Locotenenţa Regală din Budapesta şi comu­nicat Episcopului Ignatie Dărăbant cu data de 21 Fe­bruarie Nr. 3230/1792),  biserica iezuiţilor devine biserică seminarială, lăcaş folosit atât de seminarişti, cât şi de credincioşii români uniţi din Oradea-Olsig.

În data de 16 martie 1847, prevestind parcă ce avea să se întâmple peste 100 de ani, biserica seminarială s-a surpat. Din generozitatea episcopului romano-catolic Francisc Szaniszlo s-a construit biserica de astăzi. Lucrările s-au finalizat în anul 1858, lăcaşul fiind închinat Sfântului şi Marelui Mucenic Gheorghe. În  1907 s-a introdus în biserică curentul electric, aceasta fiind renovată şi zugrăvită.

În 1948, Biserica Greco-Catolică este scoasă în afara legii, episcopii, clerul şi credincioşii ei au de ales între trecerea forţată la ortodoxie sau hărţuiala şi închisoarea comunistă, iar lăcaşul este încredinţat Episcopiei Ortodoxe a Oradiei, care înfiinţează aici "Parohia Ortodoxă Sf. Gheorghe".

În urma unei simple adrese scrisă de mână de către parohul noii parohii ortodoxe (17/11.02.1956), Tribunalul Popular al Oraşului Oradea dispune rectificarea numelui proprietarului din "Biserica Seminarului Greco-Catolic" în "Parohia Ortodoxă Română Olosig Oradea", în baza decretului comunist nr. 358/1948.

În perioada gestionării parohiei din partea Bisericii Ortodoxe, s-a renovat exteriorul bisericii, iar în interior s-a refăcut instalaţia electrică şi cea de tragere a clopotelor.

Biserica ar necesita intervenţii urgente de recondiţionare interioară, având în vedere înnegrirea în timp a frescelor prin aprinderea de lumânări, cât şi distrugerea picturii pereţilor prin introducerea noului sistem de iluminare.

După căderea comunismului din 1989, Biserica Română Unită cu Roma a solicitat repunerea ei în posesie asupra tuturor bunurilor de care a fost privată de către regimul comunist.

În anul 2006, în urma eşuării dialogului între părţile greco-catolică şi cea ortodoxă, Biserica Română Unită a acţionat în tribunal parohia Ortodoxă, în vederea restabilirii proprietăţii şi a preluării lăcaşului care ar trebui să deservească atât studenţii Seminarului teologic, cât şi credincioşii Parohiei Oradea-Olosig.

Astfel, la data de 22 aprilie 2008, Tribunalul Târgu Mureş a emis prima sentinţă admiţând că Parohia Ortodoxă s-a intabulat fără titlu valabil asupra Bisericii Seminarului Greco-Catolic, hotărând predarea către partea greco-catolică a acestui locaş de cult.

Curtea de Apel Târgu Mureş decide în numele legii în aceeaşi direcţie, în favoarea ilegitimităţii posesiei lăcaşului de către cultul ortodox şi necesitatea revenirii sale în posesia Bisericii Greco-Catolice. Actualmente se aşteaptă decizia ultimă şi irevocabilă, din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din Bucuresti.

BIBLIOGRAFIE :

• Arhivele Oradea, Fond, Parohia Română Unită Oradea-Olosig II
• Bolca V., Şcoala Normală Română Unită din Oradea, Tipografia „Scrisul românesc”, Oradea 1934
• Dejeu P., Aşezămintele culturale din municipiul Oradea şi judeţul Bihor, Oradea, Tipografia Transilvania, 1926
• Găvănescu I., Mărturii româneşti din Eparhia Aradului în veacul al XVIII-lea, Ed. Diecezană, Arad, 1940
• Ploscaru I., Lanţuri şi teroare, Ed. Signata, Timişoara 1994²
• Prunduş S.A., Plaianu C., Cei 12 Episcopi martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma, Ed. Viaţa creştină, Cluj-Napoca 1998
• Radu I., Istoria Diecezei Române-Unite a Orăzii –Mari, Ed. Chiriaşii Tipografiei Româneşti, Oradea 1932
• Raţiu Al., Biserica furată, Ed. Argus, Cluj-Napoca 1990
• idem, Persecuţia Bisericii Române Unite, Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea 1994
• Tămâian P., Istoria Seminarului şi a educaţiei clerului Diecezei Române Unite de Oradea, Tipografia şi Litografia Românească, Oradea 1930.