,,Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi‑aţi făcut”
În perioada 26 martie – 9 aprilie, Seminarul Greco-Catolic ,,Sfinții Trei Ierarhi Vasile, Grigore și Ioan” din Oradea, cu binecuvântarea Preasfințitului Virgil Bercea, Episcopul Greco-Catolic de Oradea, a fost alături de Congregația Maicii Domnului din Sighetul Marmației, care, de la începutul războiului nejustificat pornit de către Federația Rusă împotriva Ucrainei în 24 februarie 2022 și-a deschis porțile pentru primirea refugiaților. Peste 3 milioane de oameni au fugit de războiul din Ucraina, dintre care peste 1,4 milioane sunt copii, conform statisticilor oficiale publicate de către Organizația Națiunilor Unite (ONU) pe data de 15 martie 2022.
O primă grupă din partea Seminarului Orădean, compusă din seminariștii de an II și III, condusă de către Părintele Antoniu Suciu și Părintele Rector Anton Cioba, a fost prezentă la Sighet în perioada 26 martie – 2 aprilie, în timp ce a doua grupă, compusă din seminariștii de an I și IV, condusă de către Fratele Vicerector Mihai Miclăuș, a fost prezentă la Sighet în perioada 2 – 9 aprilie.
Voluntarii, seminariști și laici, au dat cu siguranță mărire lui Isus Hristos în această slujire către refugiații din Ucraina. Fiecare și-a alăturat darurile și talentele speciale pentru a face un frumos mozaic de servicii pentru cei cu care au venit în contact.
,,Noi credem că Domnul Însuși suferă pentru poporului nostru. Credem că El, în calitate de Cap al Trupului Său, al Bisericii Sale, poartă rănile Ucrainei de astăzi asupra Sa”
PF Sviatoslav Shevchuk,
Arhiepiscop Major al Bisericii Greco-Catolice din Ucraina
„În data de 24 februarie, în jurul orei 4:00, ne-am trezit de zgomotul bubuiturilor și al elicopterelor. Trăiam în orașul Harkov. Orașul nostru a fost grav avariat, ne-au bombardat casa, noi am scăpat ca prin minune. I-am ajutat pe ceilalți oameni. Aveam o viață liniștită, un loc de muncă, totul era bine. Am stat o perioadă în buncăre, 30 de zile. I-am ajutat pe oameni cu tot ce era nevoie: medicamente, hrană, apă. I-am transportat din zonele critice în adăposturi. Casa părintească a soției a fost distrusă. Tatăl ei a fugit în Rusia, fratele ei se află în Harkov, ca voluntar. Dorim să fie pace și să se termine războiul și ne rugăm lui Dumnezeu în fiecare zi ca oamenii să fie întregi, în viață, să fie pace și să se termine acest război. Doresc să mulțumesc tuturor celor implicați: voluntarilor, surorilor, Caritas-ului. Mulțumim foarte mult. Domnul să vă dăruiască harul său, să vă întărească în sănătate și în tot ceea ce faceți. Misiunea voastră să fie răsplătită de Domnul și slavă Domnului că sunteți așa oameni buni. Mulțumim Atotputernicului Dumnezeu, Tatălui îndurărilor, Sfintei Fecioare și de Dumnezeu Născătoarei Maria, că ne-au ascultat rugăciunile și ne-au oferit acest ajutor pentru care suntem foarte recunoscători și pentru felul în care se comportă lumea cu noi. Domnul să vă binecuvânteze!”
Serghei, refugiat din Harkov,
sosit la Sighet împreună cu familia.
„Sunt din orașul Kiev, care este acum încercuit de forțele ruse. Familia mea e numeroasă, suntem 5 persoane. Ei se află din Kiev, sub o mare presiune fizică și psihică. Mătușa mea este într-o zonă ocupată de ruși. Aveam o viață liniștită, trăiam într-un loc frumos, o țară frumoasă, aveam un loc de muncă bun. Încerc și acum să le predau studenților mei de la distanță, care, în ciuda acestor momente, nu au părăsit procesul de studiu și asta mă bucură foarte mult că ei reușesc să învețe chiar și din adăposturi. Acest război ne-a schimbat toate planurile. Este o situație grea pentru toți. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că am putut să ajungem în siguranță aici, dar în același timp mă rog pentru țara noastră, pentru cei care au rămas acasă și pentru familiile noastre și pentru cei apropiați.”
Olena,
a reușit să sosească în siguranță la Sighet din Kiev
,,Am venit din Ucraina, suntem din orașul Ivano Frankivsc. Ne amintim prima zi a războiului: dimineața în jurul orei 5:00 s-a auzit o explozie de la aeroport. A fost înspăimântător. Nu ne-a venit să credem, am rămas acasă. După câteva zile au atacat și alte locuri din țară și au început să crească numărul victimelor. Nu am putut să facem față acestor informații continue despre bombardamente și am decis să părăsim țara. Ne-am îngrijorat pentru familie, pentru frații mei mai mici, care sunt aici, cu mine, pentru mama mea, dar și pentru frații mei care au plecat în altă țară. Suntem șase persoane. Acasă a rămas tatăl meu cu fratele meu mai mare. Avem speranța că toate acestea se vor termina. Victoria va fi de partea noastră și ne vom întoarce din nou acasă, în țara noastră.”
- O familie din provenită din orașul Ivano Frankivsc
,,Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă. Eu nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se teamă!”
,,În ochii oamenilor, voluntarii au putut să citească durerea, oboseala, dar, în același timp și, mai presus de toate, au putut să citească speranța. Speranța că, acolo unde o să ajungă o să-și poată duce viața mai departe sau că o să poată să înceapă o viață nouă și fericită. Speranța că războiul se va încheia și o să se poată reîntoarce în Ucraina, unde se vor reîntâlni cu persoanele dragi, pe care au fost nevoiți să le părăsească. Speranța că Dumnezeu nu îi părăsește orice s-ar întâmpla. Dumnezeu lucrează prin oameni. Noi suntem instrumentele lui Dumnezeu. Dorim ca ei, atunci când vor ajunge acasă, să poată să spună tuturor, cât de mult bine le-a făcut lor Dumnezeu.”
Alexa Andrei,
seminarist orădean voluntar la Sighet
,,Sunt Ema David, locuiesc în Statele Unite ale Americii, în orașul Boston, și sunt aici de o lună de zile, la acest centru de refugiați, fiind voluntară. Ajut familiile de aici cu orice este nevoie și, împreună cu grupuri de voluntari de la Seminar, de la cercetași, am stat să ajut oamenii care trec granița din Ucraina în România. Am auzit multe povești dureroase, dar oamenii sunt foarte mulțumiți de orice ajutor, de mâncarea simplă, de pat, de căldură. Oamenii sunt enorm de fericiți că-i putem ajuta, mai ales la început, când vremea a fost foarte rece. Mă bucur să văd că sunt atâtea centre de refugiați, case particulare, că oamenii nu sunt lăsați prin corturi sau pe străzi. Este încă nevoie de voluntari, suntem toți mai nedormiți, lucrăm non-stop. Tocmai am venit de la încărcat o mașină de la Caritas și din câte am văzut, mașina merge în Ucraina. Depozitele încep să nu mai fie așa de pline, ajutoarele sunt tot mai rare, este nevoie de alimente, de haine, de încălțăminte și medicamente. Sunt foarte multe lucruri care trebuie duse pe front. Și fiecare dintre noi, cu puținul nostru, putem să-i ajutăm pe cei aflați în nevoie.”
Ema David,
voluntară venită din Statele Unite ale Americii
,,De-a lungul acestei luni au trecut pe aici peste 1200 de refugiați. Au plecat să-și caute un nou loc, o nouă casă. Au plecat în lumea largă, pentru că în casă la ei nu mai există nimic. Am fost în Ucraina cu Părintele Alexandru Dragoș, din Germania, în parohia Apșa de Jos, la Părintele Daniel Țuțuraș și am dus haine, alimente și alte lucruri de strictă necesitate. I-am întâlnit pe refugiații de acolo - numai în săptămâna care a trecut au venit în județul respectiv aproximativ 5000 de refugiați. Satul este aproape pustiu deoarece toți bărbații sunt duși pe front. Activitatea și viața este redusă la minim, chiar dacă satul este compus din oameni harnici și muncitori. Acest lucru se vede din cât de bine sunt organizate gospodăriile și cât de frumoase și mari sunt casele lor. Unii au plecat pe front, iar alții în afara țării, pentru că există acest risc continuu, de a fi bombardat și de a pierde tot ce au agonisit de-o viață. În astfel de momente fugi, apuci calea pribegiei, sub cerul liber, sperând că Dumnezeu te va ajuta să-ți faci un nou cămin, să începi o viață de la zero. Nouă ne este foarte greu să înțelegem ceea ce se întâmplă de fapt, pentru că nu putem să pătrundem prea bine în acest mister, chiar întâlnindu-i pe acești oameni. Ceea ce ei trăiesc este o dramă de neimaginat, este profundă, te dezrădăcinează, este împotriva umanității. Din acest motiv, încercăm să dăm o mână de ajutor, să venim în sprijinul celor aflați în nevoi, rugându-ne și sperând că Dumnezeu va opri războiul și va aduce pacea pământ și va reface acele legături lupte din cauza războiului.”
Pr. Anton Cioba,
Rectorul Seminarului
,,Dumnezeu este pentru noi loc de refugiu și putere,
ajutor ușor de găsit în timp de strâmtorare”
Realitatea războiului este una cruntă. Oamenii își părăsesc locuințele, însă este foarte greu pentru mulți să-și părăsească țara și, împreună cu țara, tot ce au mai drag: familie, casă, animale, locul de muncă etc. Așa se face că, multă lume a fugit din calea războiului într-o parte din țară cât mai ferită de tirul armelor. O situație asemănătoare putem să întâlnim în Apșa de Jos, unde oamenii au ajuns aici cu sutele, fiind obosiți, flămânzi și speriați. Într-o singură zi, de sărbătoarea Bunei Vestiri, au ajuns în această localitate peste 300 de persoane.
Asociația Caritas Eparhial Oradea a oferit un răspuns pozitiv solicitării de a oferi ajutor. Astfel că, de Buna Vestire, în data de 25 martie 2022, Caritas Oradea a trimis 2 tone de produse alimentare, articole de igienă și alte produse necesare pentru traiul zilnic (ulei, faină albă, zahăr, orez, paste, dulciuri, conserve, lapte, scutece, șervețele, absorbante, rechizite, periuțe de dinți și pastă de dinți, hârtie igienică, săpun lichid, șampon, gel de duș, role de hârtie).
Dorim să mulțumim tuturor celor care s-au implicat în acest lanț umanitar și au donat câte un produs. Colecta a fost inițiată de Episcopia Greco-Catolică de Oradea pe perioada a trei săptămâni și au răspuns acestui apel mai multe parohii: Parohia Beliu din Arad, Parohia Plopiș, din Sălaj, Paroha ”Sfânta Treime” din Oradea, Parohia Sântandrei, chiar și clasele Step by Step de la Liceul Greco-Catolic ”Iuliu Maniu” din Oradea și mai multe persoane fizice. O parte din produse au fost donate și de Congregația Surorilor Misionare ale Patimilor lui Isus din Oradea, prin sora Cezarina.
Toate aceste produse au fost transportate gratuit, de către domnul Gheorghe Scorțe, de la Casa de tip familial ”Margherita” din Telechiu, fiind ajutat de seminariștii Seminarului Teologic Greco-Catolic din Oradea.
În cursul zilei de 6 aprilie, a fost pregătit și trimis un al doilea transport pentru Apșa de Jos, Ucraina. Prin acest ajutor, se susțin eforturile părintelui paroh al Parohiei Greco-Catolice ,,Sfântul Ierarh Nicolae”, Țuțuraș Daniel-Olimpiu, pe care le face pentru miile de persoane care ajung din estul Ucrainei și care au nevoie de hrană, de încălțăminte și de haine. Și acest al doilea transport a fost făcut gratuit de domnul Gheorghe Scorțe.
Cele 2 tone de alimente neperisabile au fost concretizate prin ajutorul Parohiei Beiuș, Congregației Surorilor Misionare ale Patimilor lui Isus din Oradea, a credincioșilor din Perugia și școlarilor de la Liceul Greco-Catolic ”Iuliu Maniu” din Oradea.
,,Stă în puterea noastră să înfăptuim binele. Puținul nostru pe care îl putem oferi înseamnă nu doar hrană și îmbrăcăminte, ci și speranța și curajul de a porni la un nou drum în viață, pentru a reconstrui o lume mai bună în care copiii, separați acum de tată sau de bunici și care simt suferința mamelor, vor deveni, cu siguranță, protagoniști în bine pentru semenii lor, atunci când vor fi adulți”
-Pr. Olimpiu Todorean
Președinte Caritas Eparhial Oradea
,,Mereu și în fiecare zi la Liturghie mă rog pentru încetarea războiului în Ucraina și pace în lume. Bunul Dumnezeu să ne asculte rugăciunile la toți și Maica Sfântă să ne ocrotească pe noi și pe poporul ucrainean care astăzi este la mare ananghie”
-PS. Virgil Bercea
Episcop Greco-Catolic de Oradea
Preasfințitul Virgil Bercea, Episcopul Greco-Catolic de Oradea, a vizitat Congregația Maicii Domnului din Sighet, pentru a-i încuraja pe seminariști, care, timp de 2 săptămâni, s-au dedicat trup și suflet pentru ajutarea refugiaților.
„Odată ajuns acolo am găsit fețe triste și eu am venit trist de acolo pentru că nu poți veni altfel. Este o tragedie ce se întâmplă, văzând aceste femei și acești copii care sunt găzduiți la Sighet. Femeile aproape toate au izbucnit în lacrimi când m-au văzut și am încercat să trec foarte discret ca să nu provoc mai multă durere.
Am fost impresionat foarte tare, mai ales când am văzut copii care rămân cu bucuria lor acolo, în sala de mese, mâncau, alergau, se jucau, se dădeau pe leagăne în curtea surorilor. Este mare lucru această disponibilitate a românilor. Nu am crezut niciodată că pot fi atât de disponibili cu semenii noștri. Vreau să îi felicit și Bunul Dumnezeu nu îi va uita niciodată pentru că El însuși a spus: «am fost flămând și mi-ați dat să mănânc, am fost însetat și mi-ați dat să beau, am fost fără adăpost și mi-ați dat un loc să dorm».
Dragii mei români ați făcut-o pentru ucraineni de data asta, dar ați făcut-o pentru Cristos care este în suferință. Vă mulțumesc tuturor celor care v-ați implicat și mulțumesc și familiei din Ucraina care a dorit să rămână în orașul nostru, în spațiile Episcopiei noastre, care ne-a dat o lecție despre cum să înțelegem valoarea binelui pe care noi îl avem. Ori de câte ori îi întâlnesc sunt cu surâsul pe buze și cu lacrimi în ochi.”
-Comunicat oficial oferit de Preasfințitul Virgil Bercea
Mulțumim frumos tuturor persoanelor care s-au implicat pentru poporul Ucrainean. Mulțumim Preasfințitului Virgil Bercea, Episcopul Greco-Catolic de Oradea, pentru oportunitatea de a ajuta oamenii în aceste momente și în acest centru din Sighet. Totodată, dorim să le mulțumim tuturor voluntarilor și persoanelor binevoitoare, care au reușit să ofere ceea ce au ei mai frumos, ajutându-și aproapele, Caritasului și tuturor persoanelor care au sprijinit colecta demarată de Episcopia noastră. Îi mulțumim Domnului care a pus în noi dragostea de a ne ajuta semenii și dorim ca în continuare să fim la dispoziția Sa și să ajutăm oamenii cu tot ce au nevoie și cum putem noi mai bine!
Alexa Andrei,
Anul III
