Home / Articole

Articole

Părinți „condamnați” să accepte schimbarea de sex a fiicei lor

Nu știu încotro se îndreaptă umanitatea dar pot spune că direcția nu este una bună: unii mor de foame iar alții nu mai știu ce să facă cu banii, bolnavii suferă din lipsa de medicamente în timp ce, numai în România, se investesc anual mai mult de 70 de milioane de euro în chirurgia plastică; distrugerea intenționată a unui ou de vultur în SUA se pedepsește cu zece ani de închisoare și o amendă de 250.000 de dolari, în timp ce, dacă faci un avort nu pățești nimic; părinții sunt obligați să le asigure copiilor toate cele necesare unui trai decent dar nu au dreptul să intervină în educația lor, să le transmită valorile proprii sau să le impună niște limite în ceea ce privește comportamentul… și am putea continua mult cu aceste paradoxuri ale societății moderne.

Aș vrea să mă opresc asupra ultimei părți a celor spuse mai sus deoarece un articol, apărut de ceva timp în presa internațională, m-a făcut să meditez profund la raționalitatea și sensul valorilor din societatea actuală. Cunoscutul site american www.cnn.com anunța că părinții unei fete din Ohio, Statele Unite ale Americii, au pierdut custodia fiicei lor pentru că s-au opus deciziei acesteia de a-și schimba sexul. Acești părinți s-au angajat  într-o luptă cu statul pentru a recupera custodia deoarece nu erau de acord ca fiica lor de 17 ani să fie supusă tratamentului cu hormoni necesar pentru a deveni băiat și refuzau să o apeleze cu noul nume masculin ales de ea. Prin intermediul avocatului care îi reprezenta în această cauză, părinții au declarat că „fata nu este capabilă să ia o astfel de decizie în acest moment și că tratamentul este o chestiune de «viață» și de «moarte». Din păcate, nu au avut câștig de cauză. Astfel, judecătorul Sylvia Sieve Hendon a decis să acorde custodia bunicilor din partea mamei, bunici care sunt de acord cu aceste proceduri medicale. Totodată, ei au promis că își vor numi nepoata cu numele de băiat și chiar vor lansa o petiție pentru ca statul să fie de acord cu schimbarea oficială a numelui. În sentință este specificat și faptul că „de acum bunicii, și nu părinții, vor fi cei care vor ajuta copilul să ia deciziile medicale pentru a putea merge mai departe”. Totuși, înainte ca orice tratament hormonal să fie permis, instanța a dispus ca adolescenta să fie evaluată de un psiholog care să nu fie afiliat spitalului unde ea primește în prezent tratament și consiliere în „problema consecvenţei în prezentarea de gen a copilului şi a sentimentelor de neconformitate”. Părinții au fost, de asemenea, condamnați pentru credința lor creștină, care a jucat un rol substanțial în pierderea custodiei.

O echipă de la Centrul Medical pentru Copii din Cincinnati, unde tânăra este tratată încă din anul 2016, i-a sugerat curții că tratamentul ar trebui început imediat pentru a elimina riscul de suicid. În decizia curții, în ceea ce privește custodia, părinții au dreptul de a-și vizita fiica dar nu au nici o putere juridică în creșterea și dezvoltarea ei. De asemenea, judecătorul Sylvia Hendon a încurajat parlamentarii din Ohio să creeze o legislaţie care să ofere judecătorilor un cadru mai prielnic în care să poată evalua dreptul pacientului la terapia gender: „ceea ce este clar din mărturia prezentată în acest caz şi interesul crescând la nivel mondial în îngrijirea persoanelor transgender, este că există cu siguranţă o aşteptare rezonabilă și că circumstanţele similare acestui caz sunt susceptibile de a se repeta” a scris ea. „Acest tip de legislaţie, continuă ea, ar da o voce şi o cale tinerilor care se află în situații similare, fără a atribui vina părinţilor şi fără a-i implica în litigii prelungite care pot distruge unitatea într-o familie”.

Poate pe mulți dintre noi această situație ne lasă fără replică și fără putere de a reacționa dar trebuie să conștientizăm că aceasta este realitatea în care trăim. În lumea de azi părinții au dreptul asupra copiilor doar înainte de a se naște, putând să decidă asupra vieții sau a morții lor, în timp ce atunci când crește și se maturizează copilul devine treptat-treptat proprietatea statului; părinții au obligația să le asigure toate condițiile necesare unei bune dezvoltări fizice, în timp ce, în ceea ce privește educația și dezvoltarea psiho-spirituală, nu mai au dreptul să le transmită unele valori și legi pe care ei le consideră benefice ființei lor deoarece de aceasta se va ocupa școala și autoritățile competente sau le va alege el când va deveni matur.

De ce credeți că se întâmplă toate acestea? Nu trebuie să fim naivi și să credem că scopul suprem este libertatea totală a omului sau eliberarea lui de sub tirania legilor tradiționale învechite. Toate aceste politici și tehnici de manipulare sunt puse la cale de organizații care cunosc bine omul și care știu că „un om abandonat moral poate fi utilizat și abuzat ulterior de către stat, care îl seduce în acest sens pentru orice” după cum afirmă Gabriele Kuby în cartea „Etatizarea educației”. Tot ea continuă: „Este vorba despre «social enginering» (inginerie socială), despre crearea omului nou. Caracteristica esențială a noului om gender este să-și determine și să trăiască «liber» identitatea de gen și comportamentul sexual desprins de oricare normă morală – începând din copilărie. Pentru a crea noul om gender trebuie acaparat tineretul – cât mai devreme posibil. Banii pentru părinți și creșă, care forțează predarea copiilor către stat deja de la un an, sunt pași în acest scop”. Omul de caracter, cu valori înalte și stabile, omul înzestrat cu spirit critic și care își descoperă repede sensul și rolul în această viață, se formează în primul rând în familie, prin legăturile afective fundamentale ce se crează între părinte și copil. Dar societatea actuală nu are nevoie de oameni puternici, nu are nevoie de cineva care se poate opune unui sistem care se crede atotputernic, nu își dorește oameni care să observe imediat manipularea și minciuna care li se aruncă prin intermediul presei și a televizorului. Ea are nevoie de „roboți” care să fie tot timpul în magazine, să cumpere ceea ce li se oferă și nu ceea ce ar vrea sau au ar avea nevoie, să muncească fără să pună întrebări sau să aibă pretenția de a li se da explicații pentru tot ceea ce fac; are nevoie de oameni pentru care familia nu mai este pe primul plan și astfel să poată sta cât mai multe ore la locul de muncă; are nevoie de persoane paralizate de teama că mâine ar putea pierde chiar și acest confort stabil care, deși nu este viața pe care și-o doresc, le asigură supraviețuirea într-o lume care se degradează vizibil.

Revenind la cazul nostru, putem afirma că trăim iminenta apropiere a dezrădăcinării omului de orice legătură afectivă familială care l-ar putea încetini în procesul de producție și comerț sau care l-ar putea face mai greu de manipulat. Părinții nu se vor mai putea impune în fața copiilor pentru că va fi din ce în ce mai la îndemână a apela un număr verde, unde copii își vor putea reclama părinții care nu le permit să facă ce vor ei. În acest moment, statul se eradichează în marele salvator, cel care încurajează copilul sau tânărul la o libertate și la o creativitate fără limite. Sub masca permisivității totale, îl va acapara tot mai profund și nu va dura mult până când va deveni sclavul acestui mare salvator. Întrebați-vă, voi toți cei care ați depășit vârsta adolescenței, cât de liberi sunteți voi acum în ceea ce privește relația cu statul sau cu marile corporații mondiale?

A da omului libertate totală fără ca în prealabil să-l înveți ce înseamnă responsabilitatea este ca și cum ai oferi unui copil de trei ani un cuțit doar pentru că i se pare atrăgător și plânge pentru a-l avea în mână. Consecințele cred că le putem bănui fiecare dintre noi. Este evident că aici nu mai vorbim de libertate ci de libertinism, adică fac ceea ce vreau fără să mă intereseze de consecințe sau de faptul că aș putea afecta sau chiar anihila libertatea celuilalt. „Aceasta conduce la hiperindividualism și face comunitatea imposibilă. Rezultatul nu este libertatea pentru toți, ci impunerea celui mai puternic”. (Gabriele Kuby)

Treziți-vă! Ridicați-vă!

Sunt cuvintele aceleiași Gabriele Kuby, o ferventă luptătoare împotriva tuturor acestor atrocități. Și continuă: „Este timpul să ne trezim. Prea îndelung am fost înșelați de frazele ideologice despre libertate, toleranță și antidiscriminare. Ele servesc pregătirii lipsei de libertate, abolirii libertății de opinie și religioase, discriminării și excluderii oricărei rezistențe. Este timpul îndeosebi pentru creștini de a se trezi. Atacul se îndreaptă asupra fundamentului creștinismului, și anume a similitudinii omului creat de Dumnezeu. În măsura în care gender devine mainstream (curentul principal), creștinismul dispare. Procesul este extrem de avansat”.

Florin BODE

Vicerector

2018-07-26