Home / Articole

Articole

Criza legăturii dintre supraîncărcarea cu muncă și fericirea în familie

Stresul cauzat de situația economică incertă este o problemă actuală printre români. Se aud tot mai mulți oameni care se plâng de faptul că sunt supraîncărcați la locul de muncă, lucrând mai mult din cauza disponibilizărilor ce se fac în companiile lor. Numărul sarcinilor crește fie din cauza fricii că vor fi și ei la rândul lor disponibilizați și atunci își asumă sarcini în plus, fie din cauza faptului că alți colegi au fost disponibilizați și ei au trebuit să preia atribuțiile acestora. Aceștia ar putea fi considerați factori exogeni mediului familial care țin și de o anumită stare economică conjuncturală manifestată prin criză, dar modelul este dependent și de o serie de factori endogeni. Aceștia țin fie de consensul cuplului în a atinge un anumit nivel de dezvoltare familială, fie, mai rău, acea dorință arivistă manifestată de atâtea ori declarativ fie de soț, fie de soție, prin sloganul „împlinirii carierei profesionale”. Desigur, acest deziderat al împlinirii personale nu este un obiectiv rău, dar ce se poate face atunci când însăși familia, printr-unul din soți expus unui asemenea risc, pune sub semnul întrebării întregul echilibru al cuplului.

Așadar, riscul expunerii la stres și oboseală profesională, numite și bolile secolului, sunt cele mai grave probleme care apar în munca de zi cu zi, în special cea de birou. Suprasolicitarea la locul de muncă reprezintă o cauză a stresului și determină comportamente disfuncționale atât în viața profesională cât și în cea familială.

Specialiști contemporani care studiază fenomenul, precum și conexiunile între diferiți factori ce țin de mediul socio-economic în care individul se desfășoară și cazuistica simptomatică, au evidențiat câteva aspecte care vin să contureze un anumit model actual al stresului.

În ceea ce privește factorii de mediu, aceștia se referă la incertitudinile de natură politico-economică și tehnologică, la expertizele individuale diferite în raport cu modul de abordare, ceea ce conduce la modificări de natură fizică sub forma durerilor de cap, o presiune ridicată a sângelui, tulburări de somn și chiar afecțiuni mai severe ale inimii.

La nivelul companiei în care individul se desfășoară, există o serie de factori ce țin de cultura organizațională a acesteia și care se traduc prin cerințele sarcinilor mereu în schimbare, cantitativ și calitativ, factori ce țin de dinamica structurii organizaționale în contrast permanent cu cerințele personale și interpersonale (relațiile colegiale). Acestea pot fi marcate de suport, fie el și social din partea factorilor interni companiei, dar de cele mai multe ori, din rațiuni de eficacitate, au loc situații inverse marcate de sacrificiul personal care, odată permanetizat, contragenerează ostilitate. Aceste situații sunt însoțite la nivel de individ de modificări fizice constând în modificarea ritmului respirator, tulburări ale tractului digestiv și de alimentație (mergând de la ulcer de stres și până la colon iritabil), scăderea imunității corporale.

Nu în ultimul rând, se poate face referire la factorii individuali: probleme de (în) familie, probleme existențiale, economice, de personalitate, scăderea puterii de decizie (în special în ceea ce privește schimbarea modului de viață și a locului de muncă, fie și brusc), tulburări de comportament marcat de sentimentul de culpabilitate, hipersensibilitate, apatie, uneori chiar agresivitate. Acești factori sunt generatori, dincolo de simpotomele fizice amintite mai sus, de o serie de consecințe în special în plan psihologic: anxietate, depresie, scăderea capacității de atenție, a capacității perceptive, expunerea la riscul de eroare sau accident la locul de muncă, diminuarea satisfacției la locul de muncă.

Situația economică actuală nu este doar o problemă a companiilor ci, privind în profunzimea efectelor sale asupra individului, sunt clare implicațiile asupra vieții de familie a acesteia. Situația economică a impus ca ambii parteneri să muncească pentru a putea câștiga veniturile necesare traiului. Organizațiile sunt cele care solicită o implicare tot mai mare a angajaților, aceștia fiind nevoiți să muncească tot mai multe ore pentru a-și îndeplini sarcinile.

Cu toate acestea, munca poate deveni dăunătoare atunci când este exercitată în detrimentul celorlalte aspecte ale vieții. Rezultatele cercetărilor actuale au confirmat rolul pe care îl joacă stresul de la locul de muncă asupra conflictului muncă - familie. Viața de familie și viața de la locul de muncă nu sunt două lumi paralele, ele se întrepătrund. Problemele apărute în unul dintre câmpuri afectează automat celălalt câmp. Conflictul muncă - viață de familie este un cerc vicios în care problemele se acutizează. Conflictul între muncă și familie apare atunci când participarea la activitățile de muncă interferează cu participarea la activități de familie sau când stresul de la locul de muncă are efecte negative asupra comportamentelor din familie.

Implicarea angajatului în sarcinile de la locul de muncă face imposibilă implicarea, în același timp, în evenimente ale familiei sau în experiențe personale (ex: un angajat are în același timp programată o întâlnire de afaceri și ședință cu părinții sau serbarea de sfârșit de an). Angajații pot să fie prezenți în cadrul familiei, dar să se gândească la sarcinile de la locul de muncă (ex: un angajat este acasă cu familia sau cu prietenii, dar se gândește la ședința pe care o are a doua zi).Angajatul care are o zi stresantă la locul de muncă este mai puțin dispus să se implice în viața de familie (ex: să se joace cu copiii sau să aibă o discuție romantică cu partenerul de viață).

Un comportament autoritar al unui manager se manifestă la locul de muncă prin transmiterea către angajați a unor sarcini precise și clare. Acest comportament manifestat față de membrii familiei poate să ducă la conflicte cu copiii sau partenerul de viață.

Timpul afectat muncii „fură” din timpul necesar consolidării relației de cuplu. În consecință, conflictul muncă - familie este însoțit de efecte negative pe plan fizic și psihic cât și asupra calității vieții în general. Institutul American pentru Siguranță și Sănătatea Ocupațională enumeră conflictul muncă - familie printre primii zece factori de stres la locul de muncă, ceea ce atestă faptul că acest conflict introduce individul  în cercul vicios în care, atât viața de familie, cât și calitatea muncii au de suferit. Calitatea vieții în general și calitatea vieții de familie în special este tot mai mult afectată.

Stresul este declanșat mai puţin de problemele externe, cât de modul în care omul reușește (sau nu) să facă față acestor probleme. Din momentul în care încetează să facă față în mod adecvat tensiunii, simptomele de stres își vor face apariția. Echilibrul între muncă și viața personală poate fi atins prin găsirea și menținerea unui ritm optim între responsabilitățile carierei și cele personale.

În ceea ce privește modalitățile concrete de soluționare a situațiilor, cu certitudine nu se pot emite rețete universal-valabile. Cum strategiile sunt și trebuie să fie diferite pentru fiecare individ cu caracteristici și capacități de răspuns diferite, persoana în cauză trebuie, în primul rând, să conștientizeze și să accepte că are de dat un răspuns clar, eficient și de durată noii provocări cu care se confruntă. Dincolo de latura rațională, este nevoie de suport moral și religios care necesită sinceritate, deschidere în soluționarea problemei personale, care de altfel devine o problemă de cuplu. Iar atunci când cei doi se simt copleșiți și simt cu adevărat că nu mai stăpânesc situația, să-și îndrepte pașii cu smerenie către „doctorul sufletelor”, cel care poate să lumineze calea spre care să se îndrepte. Ei trebuie să înțeleagă că nu de puține ori, Dumnezeu, în pedagogia sa divină, permite asemenea situații tocmai pentru a le aminti că sunt „altoiți” la Trupul Său și de multă vreme nu s-au mai alimentat din „seva” Sa.

Iulian PALAS

Anul IV

2018-07-17